Din infernul ISIS

CNN a difuzat un reportaj din Raqqa, fieful grupului terorist Statul Islamic. Câțiva activiști sirieni au filmat pe ascuns în zona controlată de fundamentaliști. Imaginile sunt cutremurătoare. În urmă cu o lună, am intervievat și eu un sirian abia întors din Raqqa. Reportajul poate fi văzut aici.

Turcescu, un acoperit…de ridicol

Am citit pe paginademedia.ro că Robert Turcescu a chemat poliția pentru că o echipă de la RTV îi păzește non-stop poarta. Cred că e enervat să observi că unii stau ostentativ la fereastra ta, probabil cu intenția să te intimideze. Și mai frustrant e când vezi că autoritățile nu prea au ce să facă: oamenii stau pe domeniul public, nu fac zgomot, nu încurcă circulația etc. Acum câteva săptămâni, robert-turcescu1-1024x850când a avut nevoie, Robert s-a folosit totuși de “echipa de filaj”. Imediat după delirul mistico-religios, Turcescu a dat niște interviuri exclusive celor care-i păzeau poarta. Acum nu mai are nevoie și nu îi mai suportă. Pot să înțeleg și asta. Ce nu pot să înțeleg e de ce Robert și-a încheiat postarea de pe Fb. cu niște aere de mare virgină, șefă de catedră la Jurnalism. “Meseria de jurnalist trebuie reașezată acolo une îi e locul: în slujba publicului și nu în solda unor moguli cu interese politice și financiare oculte indiferent cum s-ar numi ei!” Pe bune, Robert? Adică niște reporteri de teren alergați non-stop și plătiți cu maximum 3000 de lei pe lună sunt de mare rahat pentru că lucrează la “mogul”. Ăia care au luat de la “mogul” sute de mii de euro tocând DOAR subiecte politice (cu care se manipulează foarte ușor) sunt niște mega-meseriași, morali, drepți, stâlpi ai breslei, non-stop în slujba cetățeanului. Pe bune?

sursa foto: catavencii.ro

Uluitor

Cunoscuții mă întreabă ce experiență profesională m-a impresionat cel mai mult? Irak, Afganistan, Kosovo, Guantanamo? E greu să fac un top. Fiecare zonă fierbinte a avut particularitățile ei. Fiecare poveste dintr-o zonă dată peste cap este impresionantă. Oricum, o adevărată experiență a fost deplasarea în Japonia, la un an de la tsunami. Am stat o luna în cele mai afectate zone, inclusiv Fukushima. Oamenii mi s-au părut veniți de pe altă planetă. Deși pierduseră tot, nu-și rupeau cămașa de pe ei în fața camerei, așa cum vezi des la inundațiile de pe la noi. Își povesteau cu demnitate durerile și nu uitau să spună că au avut norocul să rămână-n viață și să o poată lua de la capăt. La un an de la dezastru, în anumite zone, autoritățile căutau încă dispăruții, nu puțini la număr. Era clar că nu mai puteau fi găsiți în viața, însă era o chestiune de tradiție. Încă mă întreb câte alte țări de pe planetă ar fi putut supraviețui unui dezastru de o asemenea magnitudine. Cred că foarte puține…


Oportunism

Monica Iacob Ridzi este o supraviețuitoare. Fostul ministru PDL a intrat zilele trecute în UNPR și face acum parte din grupul PSD din Camera deputaților. În ultimii ani, Ridzi a trecut cu naturalețe prin PDL, PP-DD. A fost prietenă cu Elena Udrea, a împins-o pe EBA în politică, iar acum stă fără probleme lângă PSD-iștii pe care îi critica vehement acum câțiva ani. monica-tiberiu-iacob-ridziTotul pentru supraviețuire! Am întâlnit-o o singură dată pe această doamnă. Am fost uimit de tupeul ei. Prin 2009, eram în Valea Jiului. Avusese loc un accident într-o mină și Realitatea TV mă trimisese acolo să moderez o ediție specială. Aveam vreo 6 invitați: mineri, lideri de sindicat și șefi din minerit. Ridzi a apărut cu puțin timp înainte de emisie. Era cu soțul, primarul din Petroșani. Deși nu o invitase nimeni, a venit direct la mine și mi-a zis:

– Am venit pentru emisiune!

– Păi nu v-am invitat, am spus eu ușor încurcat.

– Nu, dar știu că cineva mă va înjura aici și trebuie să apar și să mă apăr, mi-a zis pe un ton ferm doamna Ridzi. Dacă vreți, pot vorbi la București ca să mă primiți.

– Dacă tot vreți să discuțati cu șefii mei, nu dați o fuga la București și intrați în direct din redacție? De aici vă asigur că nu veți intra.

Începuse deja să mă calce pe nervi cu amenințările. Povestea s-a terminat cam așa: Ridzi nu a intrat în ediția specială pe care am moderat-o și nimeni nu a înjurat-o, așa cum se așteptase ea. Oricum, cât a dura emisia, a stat împreună cu soțul în spatele operatorilor. A plecat abia când noi am început să strângem carul.

sursa foto: tolo.ro

 

 

Cum ne-am făcut cu Enciclopedia pisicilor

Smaranda și Maria ajung foarte des la Cărturești. Își cumpără cărți, câte un film sau un desen animat. Acum câteva zile, Smaranda a văzut o Enciclopedie a pisicilor. Enciclopedia pisicilorBucuroasă nevoie mare, a început să dea cu repeziciune paginile pentru a o găsi și pe Kiki, pisica ei. Din prea multă grabă, a rupt o pagină. Ca să o învețe ce înseamnă responsabilitatea, Maria a cumpărat cartea. Nu costă decât 160 de lei… Nu știu câte a învățat Smaranda despre cum trebuie să răspunzi de propriile acțiuni. Cert este că noi ne-am îmbogățit biblioteca cu o Enciclopedie pe care sigur o vom folosi des…  :))))

MAE i-a răspuns Phenianului

Imediat după ce am aflat de protestul diplomatic nord-coreean, am sunat-o pe doamna Brândușa Predescu, purtătorul de cuvânt al MAE. Am încercat să aflu care a fost reacția diplomației române. Doamna mi-a spus că e ocupată și că mă va căuta în scurt timp. CoreeaIPAShinIeri, la 4 zile distanță, am fost sunat de un director din minister. Foarte politicos, diplomatul m-a informat că a fost rugat de ministrul de externe să-mi explice reacția MAE. Așa am aflat că ambasadorului nord-coreean i s-a comunicat că România respectă principiul separației puterilor în stat și, pe cale de consecință, Ministerul Afacerilor Externe nu poate influența politica editorială a Televiziunii Publice. Ca și în răspunsul TVR, diplomații au amintit reprezentantului regimului de la Phenian că libertatea de expresie este garantată de Constituție și de Convenția europeană a drepturilor omului. MAE a trimis o scrisoare  la TVR, scrisoare prin care l-a anunțat pe președinte de plângerea nord-coreenilor. Răspunsul televiziunii a fost redactat încă de săptămâna trecută. Acum 4 zile, primise viza departamentului juridic, însă nu fusese semnat de Stelian Tănase, președintele-director general. Nu știu care e situația acum. Probabil a fost doar o chestiune de timp, mapă etc. Cel puțin eu așa sper. :)

Vezi și: S-a vexat Grasu’

O Gwyneth Paltrow a lumii auto

Cum de câțiva ani buni colaborez cu BMW, puține mașini produse la Munchen mă mai pot lăsa cu gura căscată. Am condus perioade destul de lungi M5, 335i, 235i, 650i, M550d. Credeam că e destul de greu să fiu surprins de un BMW, I3 interiorI3dar asta tocmai s-a întâmplat vineri, când m-am împrietenit cu noul și revoluționarul (chiar nu folosesc aiurea acest cuvânt mare) BMW i3. Am fost impresionat de formele neobișnuite, de bordul futurist, dar prietenos și de spațiul din habitaclu. Poți scrie lejer o carte despre materialele din care este făcută mașina. Găsești plastic ranforsat cu fibră de carbon, aluminiu, lemn, piele și material textil “din lână de oaie din Italia”, cum zicea Șeremet, în timp ce mângâia tandru interiorul unei portiere. În locul clasicelor instrumente de bord, în spatele volanului găsești un alt monitor. În funcție de modul în care conduci, poți atinge o autonomie de 130-150 de km. În ciuda bateriilor Li-Ion cu 8 module de câte 12 celule, mașina cântărește doar 1195 de kg. BMW i3 se conduce foarte bine, însă trebuie să te obișnuiești cu lipsa zgomotelor. Auzi doar un fâșâit și în 7,2 secunde ajungi la 100 de km/h. Cum mașina e silențioasă, delicată și frumoasă,  nu cred că greșesc atunci când spun că este o Gwyneth Paltrow a industriei auto. :)

Un test făcut de Costin Giurgea găsiți aici.