De-a șoarecele și pisica

Nu mai e niciun secret că rușii zboară mult în apropierea spațiului aerian aliat. NATO a anunțat acum două zile că s-au înmulțit misiunile de interceptare, inclusiv deasupra Mării Negre. Piloții portughezi, britanici, norvegieni și nemți au avut multe Mig21Il 20ieșiri în care au întâlnit avioane cisternă și bombardiere Tu-95 sau chiar Tu-160. Nu s-a spus nimic despre ce face RoAF. Ieri, la Telejurnal, am difuzat un material pe această temă. Surse din MApN mi-au declarat că misiunile de interceptare s-au înmulțit spectaculos după anexarea peninsulei Crimeea. Rușii nu vin să ne forțeze spațiul aerian, ci să urmărească distrugătoarele americane. Pentru siguranța flancului estic, NATO trimite permanent nave de război în Marea Neagră. Care a fost cea mai recentă misiune de interceptare executată de Mig-urile 21 Lancer de la Kogălniceanu? Ieri, la 12:36 de minute un Il 20 ( avion de recunoștere și anti-submarin) a fost reperat în apropierea spațiului nostru aerian și Mig-urile de la Mihail Kogălniceanu au fost trimise în zonă.

sursa foto: Adelin Petrișor/ Kirill Naumenko

Bica: “Am apărut trăgând pe nas?”

Imediat după declanșarea scandalului Udrea-Bica, colega mea Andreea Anghel a sunat-o pe doamna procuror-șef DIICOT. Era normal să luăm o reacție. Doamna procuror a spus:

- Bănuiesc că înregistrați convorbirea…

- Da.

- În ce poze am apărut? Nu aveți prieteni, nu ieșiți în week-end? Am apărut în poziții dezolante? Am apărut trăgând pe nas?

Înregistrarea o găsiți aici. După câteva ore, colega mea a fost sunată de doamna procuror-șef. Alina Bica i-a cerut Andreei să nu difuzeze interviul telefonic, Bica si Udreamotivând că nu a știut că e înregistrată. Argumentul doamnei nu stă în picioare pentru că ea însăși a spus “bănuiesc că înregistrați convorbirea”, deci era conștientă că va fi citată. Decizia editorială a fost să se difuzeze înregistrarea. Ulterior, purtătorul de cuvânt de la DIICOT a mai sunat un reporter din redacție, tot fără rezultat. Andreea a primit și un email în care i se spunea că prima discuție a fost “amicală”. Într-un final, i-a sunat telefonul și directorului Departamentului Știri, Claudiu Lucaci. Nu știu cu cine a vorbit, însă el a considerat că deontologic este să ascultăm rugămințile procurorului-șef DIICOT și că Andreea trebuie să o sune din nou pe Alina Bica și să facă un alt interviu. Eu am postat aici prima înregistrare pentru că, spre deosebire de șeful meu direct, am considerat că e relevantă din punct de vedere jurnalistic și pentru că sunt ferm convins că a fost făcută cu respectarea tuturor normelor deontologice. Andreea s-a prezentat și a fost întreruptă chiar când încerca să-i spună că dorește o declarație. De asemenea, doamna procuror-șef a dovedit că era conștientă că discuția nu e “off the record.”

sursa foto: hotnews.ro

În ritm alert, pe urmele lui Victor Orban

Guvernul a avizat propunerea legislativă a lui Șerban Nicolae (PSD) care prevede că oricine dezvăluie informații din dosarele penale riscă până la 3 ani de închisoare. Un citat elocvent: “Dezvăluirea de informații care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă fapta este săvârșită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.jurnalismFrumos, nu? Ce atâtea stenograme, ce atâtea transmisiuni în direct de la DNA, ce atâtea dezbaterii despre sumele uriașe sifonate de diverși… În opinia puterii, anchetele trebuie să se desfășoare într-o liniște mormântală. Ordine, tovarăși! Jurnaliștii trebuie să aștepte sfârșitul proceselor cronofage și abia atunci, timid, să scrie ceva. Eventual, înainte de publicare, materialele să ia bun de tipar de la Biroul de presă al Guvernului.  Mda, dacă te uiți mai atent, dictatura se poate vedea la orizont.  În acest ritm, peste puțin timp vom dezgheța relațiile cu tovarășii nord-coreeni. Copiii noștri vor învăța și ei că liderii nu urinează, vorbesc cu delfinii și aduc ploaia. Nu mereu, doar atunci când agricultura are mare nevoie. Da, suntem pe drumul cel bun. Călcăm rapid și apăsat pe urmele Ungariei lui Victor Orban. Punem căluș presei, corupți oricum avem. Mai rămâne să batem palma cu Putin…

sursa foto: enca.com

P.S. Sincer, la cum arată societatea civilă, nu mă aștept să opunem vreo mare rezistență din interior. Vestea bună e că Bruxelles-ul și Washington-ul par să nu ne abandoneze…Cel puțin nu încă.

Completare: Guvernul ne asigură că rămânem o democrație emergentă. Inițial, Biroul de presă al Executivului a transmis miercuri după-amiază că a fost avizat favorabil proiectul legislativ, dar a revenit cu un comunicat la ora 22.38 în care arată ca avizul a fost nefavorabil. Detalii aici.

Cei care luptă pentru Statul Islamic

O echipă a CNN a intervievat mai mulți prizonieri dintr-o închisoare a kurzilor. Ivan Watson a stat de vorbă cu 3 foști combatanți ISIS. E aproape imposibil să verifici mărturiile, însă reportajul merită văzut. Ce noroc pe Watson că CNN-ul nu are probleme finaciare DOAR atunci când vine vorba de astfel de știri, așa cum are TVR…

“Badigard” la oi m-aș duce…

Titlul este luat dintr-o scenetă mai veche a celor de la Divertis și cred că descrie cel mai bine ceea ce urmează să vă povestesc. Pe la 4 dimineața, am mers la Camera de gardă a spitalului Grigore Alexandrescu. Smaranda a avut o indigestie: vărsase și se plângea că o doare tare burta. În camera de gardă, înaintea noastră, era o singură familie cu un băiețel de vreo 3 ani. La câteva minute după ce micuțul a fost dus în cabinet pentru consult, un bărbat de vreo 35 de ani, ras în cap, mic de statură, dar cu conformație de rugbist a intrat în încăpere. Cu o privire tulbure și cu un mers legănat, individul a intrat direct în camera medicilor. scorsezeMi s-a părut ciudat, însă m-am gândit că e părintele vreunui copil internat. După câteva zeci de secunde, mama băiețelului a ieșit speriată. Copilul era pe jumătate dezbrăcat. I-a spus soțului că un ciudat a intrat peste medici și nu vrea să mai plece. Am început să îi căutăm pe paznicii spitalului. Unul moțăia pe un scaun, într-un colț mai prost luminat, la doar câțiva metri de cabinet. Cel de-al doilea era pe un alt hol și se holba tâmp la un televizor deschis pe Disney Channel. Angajații Scorseze nu prea înțelegeau ce se întâmplă. Continue reading

Din infernul ISIS

CNN a difuzat un reportaj din Raqqa, fieful grupului terorist Statul Islamic. Câțiva activiști sirieni au filmat pe ascuns în zona controlată de fundamentaliști. Imaginile sunt cutremurătoare. În urmă cu o lună, am intervievat și eu un sirian abia întors din Raqqa. Reportajul poate fi văzut aici.

Turcescu, un acoperit…de ridicol

Am citit pe paginademedia.ro că Robert Turcescu a chemat poliția pentru că o echipă de la RTV îi păzește non-stop poarta. Cred că e enervat să observi că unii stau ostentativ la fereastra ta, probabil cu intenția să te intimideze. Și mai frustrant e când vezi că autoritățile nu prea au ce să facă: oamenii stau pe domeniul public, nu fac zgomot, nu încurcă circulația etc. Acum câteva săptămâni, robert-turcescu1-1024x850când a avut nevoie, Robert s-a folosit totuși de “echipa de filaj”. Imediat după delirul mistico-religios, Turcescu a dat niște interviuri exclusive celor care-i păzeau poarta. Acum nu mai are nevoie și nu îi mai suportă. Pot să înțeleg și asta. Ce nu pot să înțeleg e de ce Robert și-a încheiat postarea de pe Fb. cu niște aere de mare virgină, șefă de catedră la Jurnalism. “Meseria de jurnalist trebuie reașezată acolo une îi e locul: în slujba publicului și nu în solda unor moguli cu interese politice și financiare oculte indiferent cum s-ar numi ei!” Pe bune, Robert? Adică niște reporteri de teren alergați non-stop și plătiți cu maximum 3000 de lei pe lună sunt de mare rahat pentru că lucrează la “mogul”. Ăia care au luat de la “mogul” sute de mii de euro tocând DOAR subiecte politice (cu care se manipulează foarte ușor) sunt niște mega-meseriași, morali, drepți, stâlpi ai breslei, non-stop în slujba cetățeanului. Pe bune?

sursa foto: catavencii.ro

Uluitor

Cunoscuții mă întreabă ce experiență profesională m-a impresionat cel mai mult? Irak, Afganistan, Kosovo, Guantanamo? E greu să fac un top. Fiecare zonă fierbinte a avut particularitățile ei. Fiecare poveste dintr-o zonă dată peste cap este impresionantă. Oricum, o adevărată experiență a fost deplasarea în Japonia, la un an de la tsunami. Am stat o luna în cele mai afectate zone, inclusiv Fukushima. Oamenii mi s-au părut veniți de pe altă planetă. Deși pierduseră tot, nu-și rupeau cămașa de pe ei în fața camerei, așa cum vezi des la inundațiile de pe la noi. Își povesteau cu demnitate durerile și nu uitau să spună că au avut norocul să rămână-n viață și să o poată lua de la capăt. La un an de la dezastru, în anumite zone, autoritățile căutau încă dispăruții, nu puțini la număr. Era clar că nu mai puteau fi găsiți în viața, însă era o chestiune de tradiție. Încă mă întreb câte alte țări de pe planetă ar fi putut supraviețui unui dezastru de o asemenea magnitudine. Cred că foarte puține…