Angajat de România

Am vrut să fac o rezervare on-line pentru o mașină de la Hertz. Am aflat că pentru modelul respectiv trebuie să sun. Calculatorul mi-a indicat numărul biroului din România. Un domn mi-a răspuns și mi-a promis că-n 20-30 de minute îmi va da un email cu prețul pentru mașina aleasă de mine. După două ore, văzând că emailul nu a venit, am sunat a doua oară la Hertz România.

-Bună ziua! Așteptam și eu un preț pentru o rezervare…

-Ăăăă. Petrișor, nu? Vă dau eu un mail într-un minut.

Aproape imediat, pe email, mi-a venit răspunsul mult așteptat:” mașina pe care doriți să o închiriați de la biroul nostru din Paris nu este disponibilă.”  Angajatul nu ar fi putut să-mi spună asta la telefon? Nu ar fi putut să-mi dea răspunsul acesta cu câteva ore în urmă, atunci când promisese? Sunt convins că nu fusese sufocat de cereri. Cred că pur și simplu l-a durut în cur de un ” fraier” care vroia o informație. Nu  l-am sunat pentru că vroiam să-i aud vocea, ci pentru că on-line nu puteam rezolva problema. De aceea cred că, în Romania, firmele mari nu ar trebui să se mai încurce cu angajați. Calculatorul este întotdeauna mai politicos, parolist și eficient decât un funcționar blazat.

Aaaa, am și rezolvat problema. Am închiriat de la Sixt. 🙂

11 thoughts on “Angajat de România

  1. danielul

    Inainte de a termina de citit articolul vroiam sa iti zic, retoric oarecum, sa incercti la Sixt! 😀 Mi se par mai corecti! Chiar si in RO. Mult drum bun iti urez si “succesuri” 🙂

    Reply
  2. VirtualKid

    Sa nu crezi ca nu ai toate sansele sa ti-o furi si cu ei. Sfatul meu este sa fii rezervat pana dai masina inapoi si nu te-ai trezit cu nicio surpriza. Sper sa nu ai ocazia sa te convingi ca nu vorbesc aiurea.

    Reply
  3. Serban

    Ahhh, abia astept ca Pamantul sa fie condus de calculatoare… programate de alte calculatoare…

    Reply
  4. Escu

    Hertz nu mai sunt ce erau odata. Anyway, in online (la noi) toata lumea afiseaza ca are in stoc orice.. cand ii suni..incep cu “stai sa vezi..ca nu avem momentan…etc”. Putini oameni iau in serios online-ul.

    Reply
  5. Pingback: Angajată de România « Blogul lui Adi Laboş

  6. Andrei Ardeleanu

    Domnule Petrișor, sunt de acord, respectivul angajat a dat dovadă de lipsă de respect, de bună-creștere, de interes, de profesionalism.

    Dar am nevoie de o lămurire. Ce legătură are țara cu angajatul unei companii particulare? De ce trebuie să punem țării eticheta pe care o merită unii dintre cetățenii acesteia? Angajați nepricepuți, funcționari sâcâiți, indivizi imbecili sunt și în Danemarca, și în Suedia, și în Noua Zeelandă, suntem unanim de acord. Atunci de ce să ne înjosim automat și fără remușcări propria țară, de fiecare dată? De ce atâta autoflagelare? De ce apelativul “de România” trebuie să fie negativ? Cui îi folosește?

    “Angajat de România” sunt și eu, și mama mea, și dumneata, și colegii dumitale, și mama fetiței dumitale. Muncim mult și ne facem treaba bine. Și cred că nu merităm desconsiderați.

    Cu respect,
    Andrei Ardeleanu

    Reply
    1. Adelin Petrisor Post author

      Andrei Ardeleanu, este clar pentru multă lume că în România serviciile lasă de dorit. Politicienii sunt cum sunt. Jurnaliștii nu sunt mai buni etc. Toate acestea se întâmplă DIN CAUZA noastra. A tuturor. Când societatea se va mai așeza si serviciile si jurnaliștii si politicienii si medicii vor fi altfel. Până atunci, toți suntem vinovați pentru modul în care arată țara.

      Reply
  7. Andrei Ardeleanu

    Iată, faptul că dumneata ai generalizat aplicând o etichetă respectivului angajat, îndeamnă prostimea să înghită nemestecat și să țipe că “angajații români” sunt răul suprem. Exemplu este blogul care face mai sus trimitere la acest articol al dumitale.
    Care este vina “angajatului român”?
    De ce trebuie să fie înjosit absolul fiecare dintre români pentru vina unuia sau a mai multora dintre ei?

    Reply
  8. Andrei Ardeleanu

    Într-adevăr, există o vină colectivă. Într-adevăr, fiecare dintre noi poate face mai mult pentru a reintra în normalitate. Trebuie să facem asta și mulți chiar facem efortul ăsta.

    Dar, sincer, m-am săturat ca de 22 de ani (m-am născut în 1989) să nu aud nimic bun despre România.

    M-am săturat ca de 22 de ani să mi se spună zilnic, de la toate televiziunile, de la toate radiourile, din toate ziarele, din toate părțile că nu sunt bun, că sunt infractor, că sunt violator, că sunt hoț, că sunt prost, că sunt cel mai prost, că sunt nepriceput, că sunt murdar, că sunt fraier, că sunt cel mai mare fraier dacă nu plec din țara asta, dacă vreau să trăiesc în locul în care m-am născut, că sunt fraier dacă țin la ai mei și la ce este al meu. Și toate astea pentru că sunt român.

    M-am săturat ca în mass-media românii să fie “hoți”, “curve”, “tâlhari”, iar oricine altcineva, oricine! să fie “presupus infractor”, “cetățean al statului X bănuit de…”, “suspectat de”, “acuzat de…”.

    M-am săturat de eticheta asta soioasă lipită forțat, insistent, obsesiv. Lipită și iar lipită, până nu se mai dezlipește și intră în piele, până ajunge fiecare dintre noi să o creadă. Până ajungem fiecare dintre noi să se comporte conform mizeriei lipite pe frunte.

    M-am săturat.

    Dacă unui copil (de exemplu fiicei dumitale) îi repeți zilnic că e cel mai slab copil din grupul ei, că e murdar, că e prost, că e nepriceput, că e dezordonat, că nu pricepe, și apoi îngroși mesajul și îi spui că e jegos, că e hoț, că e curvă, că e tâmpit, că e idiot, că nu merită decât dispreț, că nu e bun de nimic, că e vinovat de toate relele imaginabile și îi repeți asta mereu și mereu, unde crezi că va ajunge în 10, 15, 20 de ani?

    Nimeni nu mai gândește pe termen mediu sau lung, în perspectivă, nimănui nu îi pasă de efecte?

    Exagerez, nu-i așa?

    Într-adevăr, domnule Petrișor, în România UNELE servicii lasă de dorit. UNELE persoane sunt prost educate, prost pregătite, neprofesioniste, nemotivate, neinteresate, nepricepute, răuvoitoare. UNELE și NICIDECUM TOATE.

    Când un coleg de facultate de-al meu, sau un vecin, ori un om de pe stradă spune că “în România serviciile lasă de dorit”, impactul e oarecare. Dar când acest mesaj vine de la un jurnalist de calibru, cu greutate și importanță, mesajul are cu totul alt impact, ajunge la mult mai multă lume și e crezut de mulți, mult mai mulți se vor raporta la societate prin prisma oferită de acesta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *