Category Archives: țara mea de glorii

Prima femeie premier

Viorica Dăncilă a intrat în PSD în urmă cu 22 de ani. A plecat din funcția de consilier în Videle și a ajuns în Parlamentul de la Bruxelles, unde este la al doilea mandat. Este vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură și membru al Comisiei pentru Drepturile Femeii și egalitatea de gen din Parlamentul European. Are împreuna cu soțul ei o avere impresionantă, iar în 2014 și 2016 a cotizat sume consistente către partid. Nu pare să vorbească limbi străine și face des dezacorduri în română.

Alina Bica, tocmai în Costa Rica

Deși are mai multe dosare penale pe rol, Alina Bica a plecat în Costa Rica. Potrivit Hotnews, la un termen de la Înalta Curte, avocatul le-a spus judecătorilor că fosta șefă a DIICOT este în republica din America Centrală și este netransportabilă. Alina Bica nu avea nicio interdicție, însă a primit două condamnări în două dosare, în primă instanță. Problemele fostei șefe a DIICOT au început după episodul fotografiilor de la Paris. Atunci Bica i-a spus unei colege “Dar ce am făcut, doamnă? Am apărut trăgând pe nas?”. La intervenția Alinei Bica, șeful știrilor din acea vreme a scos înregistrarea din Telejurnalul TVR. Am luat-o eu, am pus-o pe blog și a fost preluată de toată presa. Amănunte aici.

BCR-servicii jalnice

Acum aproape o saptamana am platit un bilet de avion cu cardul de credit de la BCR. La sfarsitul tranzactiei, am primit un mesaj prin care am fost informat că banii mi-au fost returnați din cauza unei probleme tehnice. Am trimis un email BCR la care am atașat mesajul liniei aeriene și am rugat să-mi deblocheze banii. Știam că practica băncii este să-i țină blocați 30 de zile. Eram pățit… Am primit imediat un email și am aflat că sesizarea mea va primi răspuns în 24 de ore. După 4 zile, am sunat la BCR. Un tânăr m-a ținut la telefon vreun sfert de oră. Nu a fost în stare să găsească nici măcar numărul sezării. După ce am fost pus pe hold de vreo 3-4 ori, primesc un răspuns:

-Cererea dvs. nu a fost procesată…

-Și când va fi? În email spuneați 24 de ore și au trecut de 4 ori mai multe…

-Nu știu când va fi procesată. Vă vom anunța noi.

Da, pentru asta am pierdut 15-20 de minute și m-am enervat cu un roboțel care nu știa decât să spună ritos :”Duomnule”. O astfel de problemă am avut și la ING. Am rezolvat-o cu un email, în doar câteva minute. În ciuda privatizării, BCR este încă mult sub CEC-ul din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Dar nu cei de la bancă sunt proști, ci eu pentru că încă nu mi-am mutat banii. Da’ nu mă deștept eu? 🙂

Grămada jurnalistică

Un senator i-a numit ciobani pe jurnaliștii care se înghesuiau să-i ia o declarație ministrului Apărării. Toată lumea a sărit pe el și nu fără motiv. Alesul poporului putea reacționa mult mai civilizat, asta e clar. Am zis să scriu câteva cuvinte despre grămezile (nici măcar ordonate, ca-n rugby) ce se formează în fața DNA, în Parlament și cam peste tot pe unde reporterii se adună să intervieveze pe cineva. Da, e oribil să vezi jurnaliști care se inghesuie ca oile, își dau coate, își fac loc cu microfonul, se calcă în picioare pentru a înregistra declarațiile unui om. Încercați să vă imaginați cum se simte cel “vânat”. Nu toți sunt demnitari și nu toți au gărzi de corp. Intervievatul este o căprioară între faruri, nu știe ce să mai declare, vrea doar să scape de cei care-l împing, îl lovesc cu microfonul și, din când în când, între două ghionturi, îi mai adreasează și câte o întrebare. Am experiența multor grămezi jurnalistice. Nu de puține ori am încercat să ne organizam, să stabilim niște limite. De fiecare dată a fost suficient ca un singur cameraman sau Continue reading

Lipsa procedurilor

Am avut ocazia să merg de foarte multe ori în Statele Unite ale Americii. Am ajuns în orașe mari ca Boston, New York, Washington DC, Los Angeles, San Francisco, dar și prin mici localități din centrul țării sau de pe la frontiera cu Mexicul. Am fost în SUA ca jurnalist, dar și la burse. Am trecut deci și prin cartierele sărace și periculoase de la periferia Los Angelesului, dar și pe la Harvard sau Columbia. Am fost impresionat plăcut sau neplăcut de multe lucruri, însă azi aș vrea să amintesc doar procedurile. Am observat că se lucrează după ele în absolut orice domeniu, de la armată și servicii de securitate și până la presă.

Indiferent de locul de muncă, fiecare știe ce trebuie să facă, știe cum și când trebuie să facă. Procedurile îmbunătățesc activitatea, elimină anumite probleme și, atunci când cineva greșește, vinovatul este identificat imediat. La noi, în multe domenii încă se lucrează după Continue reading

Condiții mai proaste, prețuri mai mari

Săptămâna trecută, împreună cu Smaranda, am dat o fugă la Sinaia. Am fost pe pârtie joi și vineri. Știam la ce să mă aștept. Merg la Cota 2000 din copilărie, deci de multă vreme. Chiar și așa am fost dezamăgit. Poate și pentru că eram abia întors din Zillertal – Austria, o zonă cu ghețar, cu peste 500 de km de pârtii și 179 de cabine, gondole și scaune. Cele mai mari probleme au fost legate de accesul la pârtie. Gondola de la 1000  la 1400 de metri este stricată. Trebuie să vină nu știu ce piesă. Ca să nu plătești pe lângă cartela de o zi în Valea Soarelui și telecabina (nu poți lua un singur pass pentru toate instalațiile de pe munte), trebuie să mergi la Cota 1400 cu mașina. Drumul este plin de cratere. Deși dai cam 33 de euro pe o zi de schi, trebuie să plătești separat și parcarea. Afară ski-pass-ul îți aduce parcare gratis sau transport în comun fără alți bani. Am vrut să cumpăr cartele pentru două zile și pentru mine și pentru Smaranda. Aș fi dat 440 de lei, în loc de 490. Doamna de la casă mi-a zis însă Continue reading

Despre metafore de jurnalist

Am fost invitat la o ediție specială a Știrilor TVR. Proiectele ordonanțelor pentru grațiere și pentru modificarea Codului Penal au fost tema discuției. Indiferent ce cred despre acest subiect, statutul de jurnalist de știri mă împiedică să mă plasez public de o parte sau alta a baricadei. Unul dintre invitați era vehement împotriva celor care au ieșit la demonstrațiile anti-ordonanțe. Pe un ton ritos, tot spunea că dacă drepturile fundamentale ale unui singur deținut au fost încălcate, statul trebuie să intervină rapid și să rezolve problema, chiar și prin grațieri intempestive. Fără să mă plasez de cealaltă parte, ca simplu jurnalist curios, l-am întrebat de ce statul nu ia măsuri urgente și în cazul oamenilor nenorociți de neajunsurile sistemului sanitar (lipsa medicamentelor, a medicilor, infecții nosocomiale etc.) sau în cazul depășitului sistem de învățământ (școli puține, profesori cu salarii mizere, copii morți în latrinele instituțiilor de învățământ). Fără clipească, fără să se uite măcar la mine, cu o mega-silă întipărită pe față, invitatul mi-a aruncat printre dinți: Continue reading

Când încerci să respecți normele…

Am rupt oglinda unui BMW X1. Mașina era parcată pe Ermil Pangratti, o stradă de lângă TVR. Din cauza zăpezii, era pusă la doar un metru de linia mediană. I-am acroșat oglinda pentru că un individ de pe contrasens a venit foarte tare și eu am fost nevoit să trag repede dreapta ca să-i fac loc. Oglinda mea a lovit-o pe cea a mașinii din parcare. A mea s-a pliat fără să fie măcar zgâriată, însă cea a BMW-ului X 1 s-a rupt. M-am oprit și am lăsat pe parbrizul mașinii lovite o hârtie pe care am scris numărul meu de telefon. După ce am văzut că ore bune nu am primit niciun semn de la proprietarul mașinii lovite, m-am hotărât să merg la Biroul de accidente ușoare. Acolo era omor. Am luat un formular, l-am completat și am așteptat. Un polițist amabil mi-a spus că nu am șanse prea mari si că mai bine mă întorc după 3-4 ore. M-am întors și, normal, am găsit același haos. La accidente ușoare nu există un aparat care să dea bonuri de ordine. Oamenii intră în funcție de numărul de înregistrare de pe formular. Nu iese un ofițer care Continue reading