Category Archives: antireclamă

“Badigard” la oi m-aș duce…

Titlul este luat dintr-o scenetă mai veche a celor de la Divertis și cred că descrie cel mai bine ceea ce urmează să vă povestesc. Pe la 4 dimineața, am mers la Camera de gardă a spitalului Grigore Alexandrescu. Smaranda a avut o indigestie: vărsase și se plângea că o doare tare burta. În camera de gardă, înaintea noastră, era o singură familie cu un băiețel de vreo 3 ani. La câteva minute după ce micuțul a fost dus în cabinet pentru consult, un bărbat de vreo 35 de ani, ras în cap, mic de statură, dar cu conformație de rugbist a intrat în încăpere. Cu o privire tulbure și cu un mers legănat, individul a intrat direct în camera medicilor. scorsezeMi s-a părut ciudat, însă m-am gândit că e părintele vreunui copil internat. După câteva zeci de secunde, mama băiețelului a ieșit speriată. Copilul era pe jumătate dezbrăcat. I-a spus soțului că un ciudat a intrat peste medici și nu vrea să mai plece. Am început să îi căutăm pe paznicii spitalului. Unul moțăia pe un scaun, într-un colț mai prost luminat, la doar câțiva metri de cabinet. Cel de-al doilea era pe un alt hol și se holba tâmp la un televizor deschis pe Disney Channel. Angajații Scorseze nu prea înțelegeau ce se întâmplă. Continue reading

Turkish Airlines, servicii de “Kakaolu”

M-am întors din Coreea de Sud prin Istanbul. Nu am mai fost așa de norocos ca la plecare. Am avut probleme mari din cauza unor nori de furtună.  După aproape 12 ore de zbor, pe ecranele avionului A330 a apărut Ankara destinație finală. Cu o întârziere considerabilă, căpitanul a anunțat că vom ateriza în capitală din cauza vremii nefavorabile din Istanbul.turkishturkish1 Ulterior, pe ecrane a reaparut aeroportul Ataturk și, după ce am trecut prin nori de 10-11000 de metri, am văzut fulgere și am fost zguduiți zdravăn, am aterizat cu bine la Istanbul. Aici începe “distracția”. Din cauza condițiilor meteo, turcii au anulat multe curse, printre care și cele de București. În aeroport au început să se formeze cozi impresionante de sute de persoane. Am stat inițial la un rând la birourile de tranzit ale Turkish Airlines, acolo unde mă îndrumase un angajat al companiei. După două ore, un tânăr semi-isteric și cu o engleză proastă mi-a spus că trebuie să ies din aeroport, să-mi schimb biletul și să mă cazez la un hotel dat de Turkish. Asta după două ore… Calm, am zis ok și am plecat spre controlul pașapoartelor. Acolo am găsit un rând de peste 1000 de oameni. Am mai stat și aici mai bine de o oră. Coada mergea greu: oameni extenuați care zburaseră foarte multe ore abia mai târau de bagaje, copii de toate vârstele zăceau în cărucioare sau plângeau isteric. Am văzut oameni cu copii care au luat rândul de la capăt, iar la ghișeu au aflat că au nevoie de viză și … așa au mai stat o tură la coada infernală. Prima fotografie este de la ghișeele de la frontieră. După ștampila primită aici, am crezut că am scăpat. M-am înșelat. 777Timp de câteva ore, am mai stat pentru schimbarea biletului și pentru cazare. Ulterior, am mai zăcut în autobuzul de transfer și în recepția unui hotel din Istanbul. Deranjant a fost că nimeni din partea TK nu făcea vreun anunț la stația de amplificare. Informațiile se dădeau din gură-n gură și erau transmise de niște inși în uniformă. Nu de puține ori, indicațiile acestora se băteau cap în cap:” Schimbați biletul la etaj, la ultimul birou”, ” Ce căutați aici? Mergeți vă rog la B15″, “Aaaa, sunteți în tranzit din Coreea de Sud… Nu aici, mergeți la primul etaj.” Și tot așa…După 9 ore de bănănăit prin aeroport, certat cu diverși angajați, executat cozi monumentale, am ajuns în camera unui hotel din Istanbul. Da, cei de la Turkish Airlines au flotă mare și tânără, au cele mai multe destinații din întreaga lume, însă în momente de criză nu sunt decât niște oameni în uniformă, haotici, fără proceduri și fără bun-simț.

Zâmbet sau rictus?

Alexandra Dinu este o femeie frumoasă. De ceva vreme, face reclamă unui magazin de mobilă. Cum e și normal, fotografiile uriașe se schimbă periodic. Acum câteva zile, când am văzut noua reclamă, era să fac accident. Cu un zâmbet forțat, Alexandra anunță reduceri de până la 50 %. Expresia facială este mai mult o grimasă. Parcă-i pare rău că sunt reduceri… Ce o fi fost în capul celui care a aprobat afișele? Nu cred că la ședința foto acesta a fost cadrul cel mai bun. Sau poate agenția de publicitate nu și-a mai primit banii de ceva vreme? Bine măcar că nu i-au desenat mustață…

Alexandra

Lăcomie incredibilă

M-am oprit la o cafenea Gloria Jean’s. GloriaI-am cerut fetei de la casă un espresso scurt.
– Nu mai avem în meniu, mi-a zis domnișoara ușor fâstâcită.
– Poftim?
– Nu mai servim decât espresso dublu?
– De ce?
– Adică vă pot face un espresso scurt, dar vă iau banii pentru unul dublu. Așa au hotărât șefii, espresso scurt nu mai este în meniu.

Nu mi-a venit să cred…Puteau pur și simplu să-l scumpească. Un espresso scurt costa 7,5 lei, iar unul dublu 10 lei. Deci o mârlănie de 2 lei. De 2,5 lei mai exact. În România, Gloria Jean’s a fost adusă de niște turci. Turcu-i turc chiar și cu franciză australiană. Nu-i nimic. Există Starbucks!

Completare: Le-am trimis un email celor de la Gloria Jean’s. Directorul general mi-a răspuns azi: “Imi pare rau ca ati interpretat in acest mod exprimarea nefericita a unui angajat. De fapt, ce s-a intamplat reprezinta alinierea meniului din Romania la meniul international. In conceptul GJC nu exista espresso mic, iar noi aveam obligatia de a respecta retetarul impus de francizorul Australian.”

Vezi și: Meschinăria comerciantului român

Eficiență de tip TAROM

Din cauza codului galben de ninsori, am hotărât să merg la Iași cu avionul. Prețul biletului la TAROM a fost de 250 de euro. Cu banii ăștia zbori lejer în Spania sau Portugalia. avionM-am gândit că TAROM practică prețurile acestea pentru că nu are concurență pe intern și avioanele-s pline. Ce să vezi? Într-un ATR 42-500, avion cu vreo 50 de locuri, la zborul spre Iași abia dacă erau 13 oameni. La întoarcere a fost ceva mai aglomerat, au fost vreo 25-30 de pasageri. Nu mă pricep la management, dar văzând cum gândesc oamenii de la TAROM, i-am mulțumit în gând lui Dumnezeu că nu am fost singurul călător. Erau în stare să-mi spună că voi zbura în regim de private jet și că trebuie să achit 10-20.000 de euro. 🙂

P.S. Iași este un oraș frumos, însă drumurile sunt pline de găuri, cam ca-n zona tribală din Pakistan. Peste tot vezi încă bannere din campanie cu ” USL iubește Iașiul”. La cum arată drumurile, sigur și PDL l-a iubit. Aeroportul Internațional este un coteț de tablă în care nu găsești măcar o cafenea. Trebuie că băieții din Consiliul județean sunt mari gospodari.

Eu, Orange și promoțiile

Pentru că aveam nevoie de mai mult net pe mobil, am sunat la Orange să-mi fac un up-grade. Foarte amabil, operatorul mi-a vorbit despre ce conține noul abonament: atâtea minute naționale și internaționale, nu știu câte sute de sms-uri, bla bla și trafic 1GB. Zic ok, omul face schimbarea, însă mie mi se pare că ar fi trebuit să fie mai mult net. panteraIntru pe orange.ro și ce să vezi… la acel abonament Panteră netul era… nelimitat pentru 3 luni. Inițial, m-am gândit că oferta nu e valabilă și pentru cei născuți și crescuți în Buzău. Mi-am luat totuși inima-n dinți și am sunat a doua oară la Orange. Muzică. Apăs tasta unu. Ascult un plictisitor mesaj publicitar. Apăs tasta zero. Ascult mesajul cu înregistrarea convorbirii. Îhî, nu închid, deci sunt de acord. În fine, aud o voce cristalină de domnișoară. O întreb dacă au clienții împărțiți pe caste. Zice că nu. Îi spun ce-am pățit și o întreb timid dacă pot visa la un up-grade până la statutul de client normal, de capitală. Nu râde, nu se enervează. Mă pune pe hold. Ascult puțin dintr-o melodie și, când gata să ajung la refren, primesc vestea cea mare: chiar și eu voi beneficia de promoția Orange, net nelimitat timp de 3 luni. Victorie! Nu am pierdut 20 de minute din viață aiurea. Vă rog să nu mă întrebați de ce primul operator a considerat că nu mă ridic la înălțimea promoției valabile pentru restul lumii. Poate că era un TVR-hater. Poate că era fan Cătălin Radu Tănase…sau poate era chiar Tase.

Cel(.ro) mai prost

Pe 6 decembrie, am făcut și eu o comandă la cel.ro. Nu pot să spun despre ce este vorba pentru că e un cadou de Crăciun pentru cineva apropiat și nu vreau să stric surpriza. Am primit un email în care eram anunțat că produsul (nu tocmai ieftin) îmi va fi livrat în două zile. A doua zi, sun eu să aflu detalii. După multe încercări, prind o operatorare care-mi spune că produsul nu-mi va fi trimis în termenul anunțat inițial, ci cu o întârziere de 4 zile. Ok, zic. Este un cadou de Crăciun. De ce să mă grăbesc? După încă o zi, mă sună cineva de la magazin.

-Domnul Petrișor? Avem o mică problemă. Prețul s-a schimbat. Trebuie să ne mai dați niște bani.

-Doamnă, am plătit cu cardul prețul afișat pe site-ul dvs. Aveți deja banii în cont de câteva zile. Mă tem că problema e a dvs. și nu a mea.

-Trebuie să vorbesc cu șefii și vă sun.

M-a sunat dupa câteva minute și mi-a spus că nu trebuie plătită nicio diferență. Au trecut câteva zile de la discuție și produsul nu mi-a venit. Nu am primit niciun telefon sau email. Le scriu la adresa de contact. De două ori. Nimic. Ieri, după multe încercări, îi prind la telefon. O doamnă mă asigură că, până seara, obiectul plătit de mine de mai bine de o săptămână îmi va fi livrat. Ce să vezi? Nu a fost livrat. Culmea tupeului, o duduie îmi dă un email în care mă roagă să-i spun dacă sunt mulțumit de servicii. Mai mult, dacă am un blog, să scriu despre ei, să le trimit link-ul și-mi oferă un produs de 50 de lei. Ce-aș mai putea să zic? Cel(.ro) mai prost am fost eu că am apelat la magazinul virtual cel(.ro) mai neserios. Nu se va mai repeta!

P.S. M-au rugat în email ca titlul să conțină și numele lor. Sper că sunt mulțumiți. Eu renunț la cadoul lor de 50 de lei, dar tare mult îmi doresc să primesc produsul plătit de mine de ceva vreme…

 

Angajat de România

Am vrut să fac o rezervare on-line pentru o mașină de la Hertz. Am aflat că pentru modelul respectiv trebuie să sun. Calculatorul mi-a indicat numărul biroului din România. Un domn mi-a răspuns și mi-a promis că-n 20-30 de minute îmi va da un email cu prețul pentru mașina aleasă de mine. După două ore, văzând că emailul nu a venit, am sunat a doua oară la Hertz România.

-Bună ziua! Așteptam și eu un preț pentru o rezervare…

-Ăăăă. Petrișor, nu? Vă dau eu un mail într-un minut.

Aproape imediat, pe email, mi-a venit răspunsul mult așteptat:” mașina pe care doriți să o închiriați de la biroul nostru din Paris nu este disponibilă.”  Angajatul nu ar fi putut să-mi spună asta la telefon? Nu ar fi putut să-mi dea răspunsul acesta cu câteva ore în urmă, atunci când promisese? Sunt convins că nu fusese sufocat de cereri. Cred că pur și simplu l-a durut în cur de un ” fraier” care vroia o informație. Nu  l-am sunat pentru că vroiam să-i aud vocea, ci pentru că on-line nu puteam rezolva problema. De aceea cred că, în Romania, firmele mari nu ar trebui să se mai încurce cu angajați. Calculatorul este întotdeauna mai politicos, parolist și eficient decât un funcționar blazat.

Aaaa, am și rezolvat problema. Am închiriat de la Sixt. 🙂

Neglijență

Filaret Moțco a fost adus acasă. A fost decorat post-mortem, a avut parte de un ceremonial militar pe baza aeriană 90, iar un C-27 Spartan l-a dus acasă unde va fi înmormântat azi. Eu sper că, după ce va trece peste șoc, familia va da în judecată ONU. Sunt de părere că o organizației cu atâta experiență ar fi trebuit să facă mult mai mult pentru siguranța oamenilor ei într-o zonă volatilă precum Afganistanul. Știm cu toții că funcționarii ONU reușiseră să se retragă în buncărul misiunii, așa cum cer procedurile. Cum de au fost ei lichidați? Simplu. Adăpostul avea o ușă necorespunzătoare, mai apropiată de cea de coteț decât de cea de buncăr. Protestatarii au trecut ușor și i-au vânat prin încăpere pe oamenii înspăimântați… Un buncăr serios ar fi trebuit să-i țină departe pe agresori cel puțin 10-15 minute. Ar fi trebuit să aibă linii de comunicații care să permită chemarea QRF-ului (Quick Reaction Force). Se pare că “pivnița” ONU nu a avut mai nimic din toate acestea și, în aceste condiții, agajații au fost pradă sigură. Sper ca familiile celor uciși să angajeze un avocat care să verifice toate aceste lucruri și să dea în judecată instituția bugetofagă și puțin eficientă numită ONU. Nu pentru bani, dar poate-n viitor alții vor fi mai bine protejați.

 

Cel mai prost ofiter de presa

Peste 10000 de oameni din Bangladesh sunt blocati in tabara de la Shusha. Guvernul lor nu a trimis niciun avion care sa ii ia acasa si nici nu da semne ca ar trimite. In aceste conditii, m-am dus la cortul ONU sa intreb ce fac Natiunile Unite pentru oamenii astia amarati care se uita cum altii pleaca acasa.
– Buna ziua! Sunt jurnalist roman si as vrea sa vorbesc cu un ofiter de presa.
– Eu sunt de la presa, imi raspunde o domnisoara durdulie.
– As vrea sa stiu ce va face ONU cu cei din Bangladesh. Guvernul lor nu trimite avioane…
– E problema guvernului din Bangladesh, imi zice scurt duduia.
– Cred ca glumiti. Si ONU ce face? Se ocupa de interviuri si aparitii TV?
– Eu abia acum doua ore am ajuns din Germania, s-a scuzat femeia, dandu-si seama de enormitate pe care tocmai o slobozise.

Oricum, femeia este cel mai netalentat ofiter de presa pe care l-am intalnit.

Un material despre comunitatea de refugiati din Bangladesh din Shusha gasiti aici.