Category Archives: Metallica

Jumătate de secol

Un tip a cărui muzică mi-a marcat adolscența își sărbătorește ziua de naștere. James Hetfield a împlinit 50 de ani. Se ține bine!

MetallicaSpun asta pentru că l-am văzut la toate concertele Metallica din București. La ultimul, am avut chiar ocazia să le strâng mâna celor 4 rockeri și să schimb câteva vorbe cu James și Lars. De-a lungul timpului, am întâlnit oameni foarte cunoscuți: sportivi de talie mondială, președinți, premieri, teroriști. Nicio întâlnire nu m-a emoționat așa cum a făcut-o cea cu Metallica. Acum 20 de ani, în Buzăul meu natal, ascultam Metallica la chefuri și nici măcar nu îndrăzneam să visez că aș putea să-i văd de aproape pe cei patru. Niciodată să nu zici niciodată…

Hetfield și prompterul

Am observat că James Hetfield are în câteva locuri de pe scenă mai multe ecrane LCD pe post de prompter. Puteți vedea și în poza de mai jos că, între cele două monitoare de sunet, este un astfel de ecran. În acest fel el vede tot timpul versurile pieselor, un desfășurător al spectacolului (ordinea pieselor, timpii pentru efectele pirotehnice) și poate primi indicații ale regizorului showului. Nu cred că este nimic rușinos în a lucra cu prompter, ci arată cât de profesionist se pune totul la punct.

Să mai aud pe cineva că o numește în mod peiorativ pe Esca “cititoare de prompter”! :))

Pe scenă cu Metallica

Da, am fost pe scenă la 5-6 metri de Metallica. Am stat tot concertul în partea stângă, lângă pupitrul de sunet.  I-am văzut cum se pregătesc, cum fură câteva zeci de secunde de odihnă între două piese, cum schimbă instrumentele… a fost senzațional, cum ar zice proaspăt eliberatul DD. Preț de vreo 40 de minute, la un metru de mine a stat un rocker super-tatuat care a fumat țigără de la țigară. Abia într-un târziu am realizat că era…Kerry King, chitaristul de la Slayer.

Aaa, am uitat să vă spun că înainte de concert, mi-am împlinit un vis din adolescență: i-am întâlnit pe cei patru. Am fost norocos și am dat mâna cu Hetfield și Ulrich. Cu Lars chiar am apucat să schimb câteva vorbe despre cel de-al treilea lor concert în România. Managerii  nu-i scapă din ochi nicio secundă. Sunt niște super-scârbe care latră tot timpul: “Fără fotografii și fătă autografe !” Pe fugă, am reușit totuși să-l fotografiez pe Trujillo.

Sper să primesc pe email fotografiile cu formația, fotografii făcute de cei de la casa de discuri Universal. Vă întrebați cum de-am avut norocul să ajung atât de aproape de cei care mi-au fost idoli toată adolescența? Cu ajutorul unui bun prieten. Sorin Dănescu de la Vița de vie mi-a dat un permis de…artist cu care am putut să intru peste tot, inclusiv pe scenă. Păcat că nu am voce. Într-o pauză aș fi putut cânta ceva… 🙂

Mulțumesc mult, Sorin!