Category Archives: năzbâtii

Fosta mea prietenă

Eram într-o gondolă care urca de la 2660 m la 3200, pe ghețarul Hintertux. Lângă mine erau 3 tineri care vorbeau o limbă nordică. Se amuzau copios. La un moment dat, unul dintre ei a salutat în spaniolă. Am intrat și eu în joc și i-am răspuns în aceeași limbă. Și uite așa s-a înfiripat o discuție. În engleză, normal. Eu am aflat că ei erau suedezi, ei că eu și amicul Gecui eram din România.

– Ce placă frumoasă ai. Cine e fata de pe ea?, m-a întrebat unul dintre tineri.

– E fosta mea prietenă, am replicat imediat.

S-a lăsat liniște în gondolă. Tinerii se uitau Continue reading

Cel mai tare direct

Am avut noroc și, în vreo 20 de ani de televiziune, am intervievat laureați de Nobel, teroriști, președinți, șefi ai unor celebre servicii de informații. Am exprimentat 9 G în supersonice și am apuntat și decolat de pe un portavion nuclear. FullSizeRender-18UniversitateDumnezeu m-a ajutat și am reușit să transmit în direct din locuri fierbinți și foarte interesante: Irak, Afganistan, Guantanamo sau cea mai urâtă dictatură a lumii, Coreea de Nord. Cu toate acestea cea mai tare transmisiune în direct a fost din Piața Universității, de la un protest al celor nemulțumiți de reacția statului în cazul dezinfectanților diluați. În timpul directului am fost înconjurat de copii care m-au tras de pantaloni, au încercat să-mi pună coarne sau au sărit ca să intre-n cadru. O fetiță cam de vârsta Smarandei mele m-a ținut de un picior și m-a rugat non-stop:

– Dă-mă și pe mine la televizor să mă vadă lumea, hai!

La un moment dat, am întrerupt relatarea și l-am rugat pe operator să o arate pe fetița care se agita ca o moleculă de gaz. Să nu credeți că după asta s-a liniștit. Nuuuu. Deși a trebuit să vorbesc despre lucruri grave și serioase, nu am putut să nu zâmbesc tot timpul. Da, pentru copiii aceștia năzdrăvani suntem obligați să încercăm să facem lumea un pic mai bună. 🙂

P.S. Transmisiunea mea a fost filmată de o echipă care face un documentar despre Colectiv. Operatorul a prins toată foșgăiala copiilor. Nu știu cine sunt cameramanul și sunetistul pe care-i puteți vedea și în fotografii. Dacă cumva intra pe blog, îi rog tare mult să-mi dea și mie imaginile. Mulțumesc anticipat!

foto © Dragoș Porojnicu

Măi, tu ești mecanicul?

Am fost cu mașina la BMW Filaret pentru o rechemare în service. După câteva ore, “nu știu ce valvă” a fost schimbată și m-am dus să-mi iau GT-ul. Așteptam liniștit ca un consilier să-mi dea cheia.

– Măi, tu ești mecanicul?, am auzit o voce ușor pițigăiată.

M-am întors să văd cui îi era adresată întrebarea și am observat că eram cel vizat. motorMă interpelase un bărbat de vreo 50 de ani, peste 100 de kg, tuns scurt, cu o față rotundă, cu cioc și mustață atât de subțiri, încât păreau desenate cu un marker. Nu știu dacă burta era prea mare sau cămașa prea mică, însă buricul păros era la vedere. Bărbatul stătea prăbușit pe un scaun și mă măsura cu privirea.

– Măi, să ai grijă de mașină, da?

– Nu sunt eu mecanicul, i-am spus zâmbind.

– Da’ cine ești?, a insistat el.

– Nu e mecanicul. E un client, a intervenit încurcat consilierul și mi-a dat cheia.

Am plecat convins că știu de undeva figura celui care mă rugase să îi repar cu atenție mașina. Ulterior am descoperit că era un realizator de la răposata OTV, unul care dialoga noaptea cu telespectatorii. Trebuie să îi cer scuze pentru că nu l-am putut ajuta cu reparația și, mai ales, pentru că nu îi știu numele. 🙂

foto © bmw

Gala Forbes

BMW_Forbes_026BMW_Forbes_045Am fost la Gala Forbes “Cele mai influente 50 de femei”. M-am întâlnit cu Florin Piersic Jr., am văzut mașini superbe (inclusiv BMW i8 Protonic Red Edition, abia lansat la Geneva), femei frumoase și am urcat de două ori pe scenă pentru a da premii unor doamne puternice din lumea afacerilor. Normal că nu am uitat să amintesc și de Buzău. După ce a primit premiul, Florentina Totth ( vice-președinte Schneider Electric Europa) a luat microfonul și, cu un zâmbet larg, mi-a spus:

– Și eu sunt din Buzău, da?

E mică lumea? E mare Buzăul? :))

 

Cum am ajuns ministrul justiției…

Am făcut câteva transmisiuni legate de întâlnirea ministrului justiției cu procurorul general, cel al cărui nume apare în dosarul coloanelor oficiale. capturaColegii din studio au titrat sub mine “ministrul justiției”. Nu mă întrebați cum e în cabinetul Cioloș. Nu prea știu. Am stat doar 2 minute, atât cât a durat transmisiunea de la ora 20. 🙂

sursa: captură TVR

 

 

Tort ca-n Afganistan

Am fost în bucătăria lui Mircea Dinescu. Poetul mi-a gătit ceva gustos. cu DinescuEu am încercat să-l ajut. Cum habar nu am să gătesc, nu a fost chiar ușor. Ce a ieșit puteți vedea dumincă, 10 ianuarie, de la ora 16, la “Politică și delicatețuri”, pe TVR1. Detalii aici.

foto: TVR

Ca-n filmele cu proști. Mari proști

Eram la Sinaia, la Cota 1400. Mă pregăteam să urc în telecabină pentru a ajunge la 2000, unde avea să înceapă prima zi de snowboarding din acest sezon. Afară era soare, vântul nici măcar nu adia. SinaiaEram zen, mă gândeam cât de frumoase vor fi coborârile în Valea Dorului…Am fost trezit brusc din reverie de telefon.

– Ce faci, iubitule?

– Poftim? Cu cine vorbesc?, am întrebat contrariat pentru că nu recunoașteam vocea. Era vorba despre o femeie hotărâtă, cu o voce cu inflexiuni metalice, o doamnă ce putea ocupa lejer poziția de șef de lagăr.

– Cum cu cine vorbești? Cu mine!, m-a repezit ea.

– Care “mine”?, am îndrăznit eu.

– Cu mine, aproape a țipat femeia necunoscută. Ai fost la ăla?

– Care ăla?

– Doamne, Dumnezeule!, a mai lătrat ea și mi-a închis.

M-am uitat lung la telefon și am zâmbit. Nu mi-a părut rău că femeia nu și-a cerut scuze pentru greșeală și pentru modul în care mi-a vorbit. Nu! Am fost mulțumit că nu m-a înjurat de mamă sau că nu s-a deranjat să vină să-mi dea una. 🙂

Cum era să fiu stăpânul lui Zorro

Da, era să am un cal. Nu orice cal, ci o adevărată vedetă a Poliției Locale București: Zorro. Ieri, la câteva ore după transmisiunea de la Paradă, am primit un telefon de la Răzvan Popa, purtătorul de cuvânt al poliției. la paradaMi-a spus că mulți colegi ai săi au apreciat modul în care am vorbit despre polițiștii călare participanți la paradă și că pentru asta vor să mi-l dea în dar pe Zorro. L-am refuzat politicos și nu doar pentru că nu am loc în sufragerie. Despre caii lor a vorbit foarte frumos colonelul Costin Spânu, purtătorul de cuvânt al MApN. Oricum, nici el nu-l poate lua acasă pe Zorro. Stă la etajul 8 și liftul e cam înghesuit.

P.S. Am uitat să vă spun de ce e Zorro o adevărată vedetă. Păi pentru că le fură mâncarea copiilor care vor să se fotografieze cu el în parcurile din capitală. A mâncat înghețată, pufuleți, floricele, ciocolată, însă polițiștii spun că cel mai mult îi place șaorma. În urmă cu ceva timp, în fața Bisericii Cașin, o mireasă a insistat să se fotografieze cu Zorro. Ghice ce? I-a mâncat buchetul. Zorro este acum un tânăr pensionar. 🙂