Category Archives: pasiuni

Valea Soarelui

Am impresia că mulți oameni cred că sunt un masochist, un tip căruia îi place să lupte cu tot felul de greutăți, unul care urăște viața confortabilă. Am fost ieri pe pârtia Valea Soarelui. Vântul bătea așa de tare încât oamenii care se ocupă de instalații au fost pe punctul să închidă telescaunul. După o coborâre în astfel de condiții, un monitor se uită-n ochii și-mi zice zâmbind:

– Faceți reportaje în zone de război, transmiteți din zone calamitate, cum ar fi fost să veniți să vă dați cu placa pe o vreme frumoasă, nu?

Lasând gluma la o parte, chiar și cu vânt puternic, a fost o zi superbă pe pârtie.

Imagine: Fabian Bădilă

Zillertal

Am fost în Austria. Am ales Zillertal, un domeniu cu 508 km de pârtii și 179 de cabine, gondole și scaune. Vreo 3 zile m-am dat cu placa în Mayrhofen. Alte 4 am fost pe ghețar, la Hintertux. M-am dat de la 3200 la 2000 de metri. A fost senzațional, mai ales după ce a nins. Schiorii au profitat de noul strat de zăpadă și nu s-au mai înghesuit pe ghețar. Eee, și așa a început adevărata distracție. Am avut parte de soare și de pârtii superbe și libere. La un moment dat, pe o pârtie de 5 km ( de la 3000 m la 2000m) am fost maximum 40 de oameni. Nu are rost să mai vorbesc despre prețul cartelei. Dacă țin cont de servicii, este muuuult sub cel de pe amărâtele de pârtii de pe Valea Prahovei. “Floare albastră, floare albastră! Totuși este trist în lume…” :))

P.S. Am uitat să vă spun că m-am dat cu placa 134,1 km. În 7 zile. Cam bine, zic.

2016

Anul care tocmai se încheie a fost pentru mine unul destul de complicat pe mai toate planurile. Nu a fost cel mai rău an din cei 41, însă nu a fost nici cel mai bun. Cu desenele și glumele ei, Smaranda a fost de departe cel mai bun lucru. Profesional sigur se putea mai bine. Din nefericire, m-am lovit de șefi care m-au întrebat de ce e așa de important să mergem la Mosul? Oricum, am reușit să dau o fugă în Afganistan. Acolo am prins un atac cu rachete și am făcut câteva știri despre românii și americanii care acționează-n Kandahar. Am reușit să încheg și câteva povești interesante cu F-urile 16 ale RoAF: am fosEu si Miket singurul jurnalist civil care a filmat venirea acasă a primelor 6 aparate și am fost în primul F-16 (pilotat de Cătălin “Miki” Micloș) care a survolat Arcul de Triumf și capitala. Nu ar trebui să uit nici bursa din Statele Unite ale Americii oferită de George Marshall Fund. Printre altele, am reușit să vizitez The Boston Globe și redacția Spotlight. Ghid mi-a fost chiar celebrul Mike Rezendes, cel care a luat un Pulitzer pentru reportajele care au demascat modul în care Biserica Catolică  a îngroapat abuzurile sexuale ale unor preoți. Povestea anchetei a fost spusă în “Spotlight”, film premiat cu Oscar, film în care Mark Ruffalo l-a interpretat pe Rezendes.

Regret că nu am reușit să-mi conving șefii să mergem în Mosul și-n Alep. Dar pentru asta există însă anul ce stă să înceapă…  :))

Îmi urez și vă urez deci un 2017 senzațional!

La mulți ani, prieteni!

O tură cu niște super-biciclete

Toată copilăria am fost un mare biciclist. Piesa de rezistanță a fost pentru mine celebra “biclă” Pegas cu șa lungă.  După o pauză considerabilă, am revenit la dragostea din copilărie. “Cauza” a fost Smaranda. Mi-am luat bicicletă doar pentru a o putea însoți prin parc. CannondaleInițial, mi-am cumpărat un MTB ieftin de la Decathlon, însă prietenii de la BikeXCS m-au convins să încerc un model Focus, o bicicletă mult mai ușoară și mai bine dotată. Nu am cum să regret această alegere. Eu mă plimb cu copilul, însă am prieteni care participă deja la competiții. Pentru ei calitatea bicicletei contează și banul în plus este bine cheltuit. De la ei am aflat și eu că sunt biciclete performante care costă cât un Logan nou. Sunt convins că printre cititorii blogului sunt oameni care vor să încerce așa ceva. Nimic mai simplu. Weekend-ul viitor puteți testa biciclete din carbon Cannondale la BikeXCS Demo Day. Detalii găsiți aici. Spor la pedalat!

foto © cannondale.com 

Cannondale1Cannondale3

 

 

Zăpadă de primăvară

Pârtiile de la Cota 2000 (Sinaia) arată acum mult mai bine decât au arătat în decembrie sau ianuarie. 1400A nins puternic în ultimele două zile și stratul este de 20-30 de centimetri. Se poate schia și de la 2000 la 1400. Astazi a fost ceață, mai ales după ora 13. Cum am fost pe pârtie la 9,45, am putut însă profita de zăpada senzațională. 🙂

 

 

ceata Sinaiagondola

Cu gondola la Cota 2000

Am fost fericit când am văzut că la Sinaia se poate urca cu gondola până la Cota 2000. Da, nu mai trebuie să cumperi două cartele diferite pentru a putea schia în Valea Soarelui. Am fost obligat să urc la 2000 în jurul prânzului. Smaranda trebuia să se întâlnească cu monitorul fix la ora 1 și să schieze până la 4. Bucuros că voi ajunge mai repede în Vale, la ora 11,45  am ajuns la gondola din Sinaia. Normal, deși am plătit taxa, Gondola Carpparcare am mai găsit la multe sute de metri de locul faptei, pe marginea drumului. A urmat un marș forțat cu Smaranda încălțată cu clăparii, ceva gen Black Hawk Down. La gondolă ne-a așteptat o mare surpriză: la coadă erau cred peste 100 de persoane. După vreo 10 minute, am constatat că nu am avansat nici măcar un metru. Mi-am scos copilul din rând și am sunat la un taxi cu gândul că voi cumpara mai ușor cartelă de la Cota 1400.

–  Vă trimit o mașină, însă să știți că vă costă 40 de lei.

–  Ok, am zis, deși știam că prețul era nerușinat.

După vreo 15 minute, am văzut un taxi de la firma la care sunasem. Până să ajungem noi la mașină însă, câțiva tineri l-au convins Continue reading

Valea Dorului

Am dat o fugă la Sinaia. M-am dat cu placa în Valea Dorului. Vestea bună e că se lucra la telegondola nouă, cea de la Cota 1400 la Cota 2000. Sunt zvonuri că ar putea funcționa chiar luna viitoare. Asta însemnă că vom cumpăra o singură cartelă ca să urcăm Sinaiapână la 2000 și să ne dăm în Valea Soarelui. În altă ordine de idei, trebuie să vă spun că cei de la Teleferic nu s-au schimbat. Deși la telecabina de la 1400 era o coadă considerabilă, scaunul nu funcționa. Am întrebat-o pe doamna care vinde cartele de ce nu dau drumul scaunului. Femeia a ridicat din umeri și mi-a spus scurt că acela nu merge decât în weekend. Ce dacă era coadă? Ce dacă oamenii plătiseră 120 de lei pentru pass și pierdeau timpul pe scările telecabinei? Cui nu-i convine să meargă în Austria! Cel puțin așa mi-a zis mie acum câțiva ani un domn de la telecabină. Mirosea a băutură și era nervos pentru că mă auzise spunând că prețurile lor sunt prea mari pentru ceea ce oferă.

*filmarea a fost făcută de amicul Fabian Bădilă. Eu sunt ăla cu geaca roșie, cel care se dă fără nicio grijă.:))