Category Archives: televiziune

Printre vedete de cinema

Experiența de la Premiile Gopo a fost interesantă, așa cum mă așteptam.  La cocktailul de dinaintea galei, mi-am întâlnit un amic cu care montam în Antena 1 acum vreo 10-12 ani. Eugen Kelemen lucrează în prezent la filme, seriale TV ( a montat Umbre, HBO) și documentare.  Am făcut cunoștință cu Bogdan Mirică ( cel care a regizat Câini) și cu actorul Vlad Ivanov. Deși nu mai fumez, am stat cu plăcere la o țigară cu Ana Ularu, o tipă foarte simpatică. Un vânător de autografe m-a rugat să-i semnez în carnețel și să facem o poză. Tânărul mi-a zis că, dacă ar fi știut că voi fi și eu acolo, ar fi adus cartea “Războaiele mele”. Spre covorul roșu am plecat cu Diana Cavallioti și amicul Eugen. M-am străduit și am reușit cu greu să nu calc pe trena impresionantă a rochiei Dianei. Am fost chiar felicitat pentru efort. Pe covorul roșu am stat puțin de vorbă cu Smiley. Nu-i spun Smarandei pentru că mă va pune să-l duc și la ea la școală. La intrarea în TNB, în fața panoului, m-am fotografiat cu o prietenă foarte bună, Oana Giurgiu. Am stat lângă Bebe Cotimanis cu care am bârfit benign în timpul galei. Pe scenă, după filmul cu nominalizările, am spus că încă din copilăriei visam să rostesc celebra frază “and the winner is”. Am mărturisit însă că mi-a fost frică sa o mai fac după ce, la ONU, doamna Lia Olguța Vasilescu a ridicat ștacheta mult prea sus. Așa că am spus simplu: câștigătorul este  „Doar o răsuflare”, regia: Monica Lăzurean-Gorgan. La ieșire din scenă m-a pupat Claudiu Bleonț. Sincer, aș fi preferat să mă pupe Ana Ularu. Cam asta a fost. Amănunte de la petrecerea de după nu am voie să dau. :))) Aaa, am un singur regret. Mama nu m-a putut vedea pentru că premiul pentru documentar s-a dat în pauza publicitară de la TVR 2. Nu am avut noroc la direct, însă voi avea în dragoste.

P.S. Am fost dus la covorul roșu cu un Audi Q7, mașina oficială a galei. Alex (BMW România), stai liniștit, frate! Nici nu am realizat ce se întâmplă: am mers de la Intercontinental la TNB. Și oricum am ținut ochii închiși și degetele încruciște, deci nu se pune. 🙂

 

2016

Anul care tocmai se încheie a fost pentru mine unul destul de complicat pe mai toate planurile. Nu a fost cel mai rău an din cei 41, însă nu a fost nici cel mai bun. Cu desenele și glumele ei, Smaranda a fost de departe cel mai bun lucru. Profesional sigur se putea mai bine. Din nefericire, m-am lovit de șefi care m-au întrebat de ce e așa de important să mergem la Mosul? Oricum, am reușit să dau o fugă în Afganistan. Acolo am prins un atac cu rachete și am făcut câteva știri despre românii și americanii care acționează-n Kandahar. Am reușit să încheg și câteva povești interesante cu F-urile 16 ale RoAF: am fosEu si Miket singurul jurnalist civil care a filmat venirea acasă a primelor 6 aparate și am fost în primul F-16 (pilotat de Cătălin “Miki” Micloș) care a survolat Arcul de Triumf și capitala. Nu ar trebui să uit nici bursa din Statele Unite ale Americii oferită de George Marshall Fund. Printre altele, am reușit să vizitez The Boston Globe și redacția Spotlight. Ghid mi-a fost chiar celebrul Mike Rezendes, cel care a luat un Pulitzer pentru reportajele care au demascat modul în care Biserica Catolică  a îngroapat abuzurile sexuale ale unor preoți. Povestea anchetei a fost spusă în “Spotlight”, film premiat cu Oscar, film în care Mark Ruffalo l-a interpretat pe Rezendes.

Regret că nu am reușit să-mi conving șefii să mergem în Mosul și-n Alep. Dar pentru asta există însă anul ce stă să înceapă…  :))

Îmi urez și vă urez deci un 2017 senzațional!

La mulți ani, prieteni!

Televiziune publică, nu televiziune de stat

PSD are un proiect de lege prin care vrea să scoată taxa radio-tv. Asta ar transforma TVR dintr-o televiziune publică, într-o televiziune de stat. Nici acum când românii îl finanțează, canalul public nu e complet rupt de politic: partidul aflat la putere poate impune președintele-director general, diverși oameni influenți de prin lumea politică reușesc să-și bage în grile protejați, amante, neamuri. La fiecare schimbare de regim, apar emisiuni și prezentatori noi, unii talentați, alții mai puțin. Aceste angajări se fac în condițiile în care TVR are straturi, straturi de realizatori și prezentatori, unii dintre ei “nerealizând” sau “neprezentând” mai nimic de multă vreme.

© Brandon Robbins/Getty

© Brandon Robbins/Getty

Eee, toate acestea se întâmplă în cazul unui canal public. Incercați să vă imaginați cam cum ar fi atunci când banii ar veni direct de la buget… Da, chiar niciun mare șef nu ar mai putea mișca în front. Am fost mirat să descopăr că din interior mai nimeni nu a sărit să apere statutul public. Nici conducerea actuală, nici sindicatele și nici angajații. Ba chiar actualul președinte nu a respins varianta PSD. Irina Radu a Continue reading

Despre orgoliile* din TVR, ușor amuzat

În urmă cu câteva săptămâni am fost sunat de o colegă de la TVR 1 care m-a rugat să îi dau un interviu pentru un material de 4 minute ce trebuia să apară în campania “TVR 60”. Urma să vorbim despre războaiele din care am transmis pentru Televiziunea Publică, despre interviurile cu Yasser Arafat, cu Arkan (nedifuzat de TVR pe motiv că era … terorist), despre experiența din Coreea de Nord. Am filmat interviul săptămâna trecută.  tvrAm filmat pe turnul TVR pentru că fata nu a primit aprobarea să înregistreze la știri. 🙂 Nu m-am obosit să văd de ce nu a primit aprobarea, deși mi s-a părut hilar. Filmam tot pentru TVR, nu pentru o altă companie. În fine, am zâmbit și mi-am văzut de treaba mea. Ulterior, am aflat că fata nu a primit nici aprobare pentru a folosi imaginile din arhiva știrilor, imagini filmate de mine și la care făceam referire în interviu. Am rămas cu gura căscată. De ce nu primise aprobare? Pentru că șeful meu era nemulțumit că nu fusese consultat atunci când producătorul acelui segment ne alesese pe Mihai Constantin și pe mine pentru interviuri. Șeful meu a cerut să vorbească cu șeful producătorului. După câteva zile, fata m-a sunat și mi-a spus că nu mai poate difuza materialele filmate cu Mihai și cu mine. Șeful meu i-a convins pe șefii ei că amândoi am apărut prea mult și trebuie să mai fie promovați și alții. :))) Inițial, am vrut să vorbesc cu șeful meu, însă mi-am zis că n-are rost să-mi stric zen-ul. Le-am povestit unor colegi, am râs și mi-am văzut de ale mele. Poate voi avea o șansă la “TVR 70”. Cine știe? :))))

P.S. Să nu uit. Șeful meu este fix acel șef care în urmă cu câțiva ani m-a scos de pe pagina de “vedete” a TVR pe motiv că nu sunt prezentator. Omul avea dreptate, nu prea sunt. Oricum, ștergerea din site m-a distrus. Nici mama nu mai știe cine sunt. 🙂

*Orgoliile și ratingul (mic) sunt invers proporționale.

Vezi și: Amar amuzat de “un șef din TVR”

DNA la TVR

DNA a luat la verificat contractele de achiziție ale TVR din perioada 2005-2015. Procurorii au o plângere și au început verificările. Detalii în știrea din Telejurnal.

P.S. Aș vrea să vă dau o probă de “jurnalism quality” de la EVZ. Au scris colegii că “măscații au descins la știri”. Am fost în redacție, dar nu am văzut picior de mascat. Ce puteau lua de la noi? Imagini la zi sau din arhivă pentru jurnalul DNA? Polițiști (fără cagule, da?) au luat documente de la Economic. Dar suna mai interesant cu mascați și cu oamenii de la știri… 🙂