30000 de uniforme cu probleme

EXCLUSIV

Aproape jumătate din noile uniforme de luptă ale Armatei Române au probleme: se decolorează la soare, intră la apă și se scămoșează. Potrivit Armatei, doar primul lot a avut probleme. Asta înseamnă însă deja câteva zeci de mii de uniforme. Fără să spună cine ar putea fi vinovat pentru acest eșec pe bani publici, reprezentanții Ministerului Apărării dau asigurări că următorul lot va avea materiale mai bune. Conducerea firmei producătoare, Adina SRL din Galați, refuză să comenteze, invocând clauze contractuale. Mai jos știrea și transmisiunea în direct din Telejurnalul de la ora 20.

Uniforme noi și…decolorate

EXCLUSIVITATE

Noile uniforme ale armatei române au fost învinse de soarele afgan. După doar 6 luni de misiune, acestea s-au decolorat si arată ca și cum ar aparține unei alte armate. MApN recunoaște eșecul, însă spune că probleme au fost doar în primul lot…

Și frumoasă și bestie

Săptămâna care tocmai s-a încheiat m-am învârtit prin București cu o motocicletă foarte interesantă: BMW S1000R. Este  de fapt sportiva nemților (S1000RR) dezbrăcată de carene, cu o poziție mai prietenoasă în șa și cu mai puțini cai. Nuuu, nu mult mai puțini. S1000R are 165 de cai, suficienți cât să o facă rapidă, foarte rapidă. Motocicleta mi-a plăcut mult: este frumoasă, puternică, accelerează liniar, nu-ți rupe capul la un moment dat, se conduce bine prin traficul infernal din București și are și evacuare Akrapovic. Am găsit totuși și o problemă.                                                                                   Dacă mergi mult prin aglomerație, motorul încălzește serios cadrul și simți că-ți cam iau foc picioarele. Mi-a fost bine în diminețile răcoroase de octombrie, însă vara cu singuranță m-ar enerva. În rest, S1000R chiar respectă celebra promisiune “Make life a ride”. 🙂

Reporteri sau scriitori?

Aceasta a fost una dintre întrebările pe care le-am primit la FILIT. Am fost pe scena Teatrului Național “Vasile Alecsandri” împreună cu Viorel Ilișoi și Eugen Istodor. Ne-a luat la întrebări Cătălin Sava, însă în cele peste două ore de discuții aprinse am primit și întrebări din public. Am vorbit despre reportaje ratate, despre cărți care ne-au impresionat în copilărie, despre oameni care ne-au ajutat în cariere, despre cărțile scrise de fiecare. Sava a vrut să îi povestim un moment în care am trecut pe lângă moarte, am fost în pericol.

FILIT © 2018

Normal, m-a luat pe mine primul în vizor. Am povestit cum era să mor la…Roman, într-un accident de circulație. Mergeam spre Iași. Fusese ucis un lider de sindicat și trebuia să transmit în direct pentru Observatorul Antenei 1. Vizita la spitalul din localitate i-a amuzat copios pe cei din sală. Mi-am amintit cum o doamnă asistentă mi-a spus că tare mult se bucură să mă vadă…Eu eram într-un cărucior vai de el, iar cu mâna dreaptă abia-mi țineam mâna stângă fracturată serios. Practic 10 cm din humerus fuseseră pulverizați și, dacă încercam să-mi rotesc brațul, ceva mai jos de umăr simțeam cum mi se învârte un ciot printre mușchi. La un moment dat, o altă asistentă m-a rugat să-mi dau jos tricoul. Când i-am zis ca nu am cum și am rugat-o să-l taie, femeia mi-a spus că e păcat de el pentru că e frumos. Ulterior, am fost operat de doi medici minunați la Floreasca și de atunci am în mână o placă de reconstrucție de 40 de cm și vreo 17 șuruburi gen IKEA. :)) În fine, la un moment dat, Istodor a adus în discuție prostia atunci când moderatorul l-a rugat să se prezinte. Cum eu am fost urmatorul, m-am gândit să duc mai departe ideea. „Eu cred că n-am fost suficient de prost că aş fi ajuns cu siguranţă mult mai mare, mult mai important în stat. Şi eu m-am gândit la un moment dat că foarte frumos nu sunt, extrem de inteligent nu sunt, măcar să fiu curajos, şi așa m-am făcut reporter de război.” Detalii găsiți într-un amplu articol din Adevărul: Ilişoi, Petrişor şi Istodor, despre reportajul literar românesc. „Reporterii de război sunt cei mai puturoşi, pentru că nu caută ei poveştile ”
Aș corecta două chestii din el:

  • eu l-am amintit pe Dan Luțan, nu pe Dan Mițan, cum apare în articol;
  • jurnalistul trebuie să fie o interfață decentă între poveste și public, am zis eu, însă definiția aceasta apare trunchiată. În rest, mulțumiri Danei Mischie și celor de la Adevărul pentru că ne-au acordat atâta spațiu într-o perioadă plină de știri. 🙂

 

The winner takes it all :)

Materialul “În căutarea rândunelelor” a avut 48 de comentarii. A fost destul de complicat să stabilim câștigătorul voucherului de 300 de dolari oferit de Agetur. Roxana (marketing managerul agenției) și cu mine am ales cu greu 4 răspunsuri. Pentru că nu ne puteam decide, am folosit un program care a ales câștigătorul. Câștigătorul este….o câștigătoare: Ruxandra Nica!!

Acesta a fost comentariul ei:

As alege China, pentru a revedea locurile unde am copilarit. Pentru mirosul intepator de condimente, stradutele inguste pline de mistere, contrastul cu noul cu care de abia tinem pasul si multe altele. Asia este fascinantă si trebuie descoperita..redescoperita..este o experienta pe care o recomand tuturor.
Imi pare rau ca nu pot atasa si poze 😉 v as fi atasat din Coreea de Nord ,cred ca v ar fi placut! 🙂 eu as merge din nou, oricand!
“Calatoriti,calatoriti si iar calatoriti!” 😉”

Ruxandra, distracție plăcută în China! I-am dat Roxanei emailul tău și te va contacta. Mulțumesc tuturor celorlalți și le doresc să ajungă să vădă toate destinațiile la care visează!

No more range anxiety

Am participat la Sibiu Rally la cursa de regularitate, clasa electrice. Am condus un BMW i3 s, iar copilot a fost Adrian Mitrea. A fost prima dată cand am condus mai mult o mașina electrică. Mersesem de multe ori, însă doar prin oraș, pe distanțe relativ scurte. Înaintea cursei îmi era mereu teamă că voi rămâne cu mașina-n drum. După două zile de competiție, inclusiv cu o urcare la Bâlea Lac și câteva sute de kilometri, am căpătat încredere în electrice. “Range anxiety” nu mai există pentru mine. Mulțumesc, Alex Șeremet! 🙂
Mai jos puteți vedea povestea participării noastre într-un montaj simpatic făcut de Adi Mitrea.

Un sfert de secol de Astra Film

Festivalul de documentare Astra de la Sibiu împlinește anul acesta un sfert de secol. Este una dintre cele mai cunoscute competiții de acest gen din Europa. Am avut și eu două proiecții la Astra Film. Cea mai recentă a fost în 2013. Am fost acolo cu reportajul din Coreea de Nord. Puteți vedea aici câteva minute din Q&A. Am fost foarte emoționat: sala a fost arhiplină (organizatorii au fost supărăați că nu au ales o sală mai mare), întâlnirea a durat mult mai mult și a dat peste cap următoarea proiecție, iar în public au fost foarte mulți străini.
P.S. Nu mai spun că organizatorii au pus pe burtieră în dreptul numelui meu “regizor”…de nu mai doarme mama nici acum de mândrie.

O tură cu motorul

Am dat o fugă cu motorul prin țară. Am fost un grup de 5 prieteni. Planificaserăm o tură pe Transalpina. Urma să dormim o noapte la Rânca, una la Sibiu și să revenim în București. Vremea nu a ținut cu noi. În prima zi vântul a fost foarte puternic. La intrare în Rânca bătea atât de tare încât era cât pe ce să ne scoată de pe drum. Noaptea a nins serios la cota 2000. Cum nu suntem kamikaze, am hotărât ne întoarcem și să mergem la Sibiu prin Tg. Jiu, Valea Jiului, Hațeg și Sebeș. Când am plecat din Rânca fulguia ușor, iar senzorul motocicletei arăta 2 grade Celsius. Am avut noroc pe drum și am prins doar câteva porțiuni cu ploaie. Vântul a fost însă în continuarea o problemă. În cea de-a treia zi, drumul spre casă a fost în regulă. Am mers pe soare, iar temperatura a fost undeva între 13 și 16 grade Celsius. În ciuda vremii proaste, ieșirea fost de senzație. Am avut ocazia să-mi petrec timpul cu 4 prieteni buni. 🙂

P.S. Motocicleta a fost și ea un plus. Am făcut aproape 1000 de km cu un BMW F850 GS, o mașinărie plăcută, echilibrată și frumoasă. Mulțumesc, BMW Motorrad România! Mulțumesc, Irinel și Ionuț!