Tag Archives: cinema

La categoria “excepții luminoase”

Deși am apărut doar în reluarea “Galei Premiilor Gopo” (în direct eu am vorbit în pauza publicitară), se pare că nu am trecut chiar neobservat. Asta deși am fost un reporter rătăcit printre actrițe mari și frumoase, actori doar mari, scenariști și regizori cunoscuți. Organizatorii m-au rugat să anunț câștigătorul premiului pentru documentar și am făcut-o cu mare plăcere. Se pare că cele câteva vorbe pe care le-am spus pe scenă i-au plăcut cel puțin lui Mihai Brezeanu. Într-o cronică pentru “Dor de ducă“, el m-a trecut la “excepții luminoase”:

Discursurile de laudatio si cele de multumire s-au spus si uitat repede, cu exceptiile luminoase pe nume Claudiu Bleont, Adelin Petrisor, Vlad Ivanov si Cristi Puiu (pentru scenariu).”

Ce să spun? Mulțumesc! Sunt onorat să fiu lângă niște artiști pe care-i apreciez. Și luminos și din Buzău. Deci orice e posibil. :)))

foto © Octav Ganea / Inquam Photos

Vezi și: Printre vedete de cinema

Printre vedete de cinema

Experiența de la Premiile Gopo a fost interesantă, așa cum mă așteptam.  La cocktailul de dinaintea galei, mi-am întâlnit un amic cu care montam în Antena 1 acum vreo 10-12 ani. Eugen Kelemen lucrează în prezent la filme, seriale TV ( a montat Umbre, HBO) și documentare.  Am făcut cunoștință cu Bogdan Mirică ( cel care a regizat Câini) și cu actorul Vlad Ivanov. Deși nu mai fumez, am stat cu plăcere la o țigară cu Ana Ularu, o tipă foarte simpatică. Un vânător de autografe m-a rugat să-i semnez în carnețel și să facem o poză. Tânărul mi-a zis că, dacă ar fi știut că voi fi și eu acolo, ar fi adus cartea “Războaiele mele”. Spre covorul roșu am plecat cu Diana Cavallioti și amicul Eugen. M-am străduit și am reușit cu greu să nu calc pe trena impresionantă a rochiei Dianei. Am fost chiar felicitat pentru efort. Pe covorul roșu am stat puțin de vorbă cu Smiley. Nu-i spun Smarandei pentru că mă va pune să-l duc și la ea la școală. La intrarea în TNB, în fața panoului, m-am fotografiat cu o prietenă foarte bună, Oana Giurgiu. Am stat lângă Bebe Cotimanis cu care am bârfit benign în timpul galei. Pe scenă, după filmul cu nominalizările, am spus că încă din copilăriei visam să rostesc celebra frază “and the winner is”. Am mărturisit însă că mi-a fost frică sa o mai fac după ce, la ONU, doamna Lia Olguța Vasilescu a ridicat ștacheta mult prea sus. Așa că am spus simplu: câștigătorul este  „Doar o răsuflare”, regia: Monica Lăzurean-Gorgan. La ieșire din scenă m-a pupat Claudiu Bleonț. Sincer, aș fi preferat să mă pupe Ana Ularu. Cam asta a fost. Amănunte de la petrecerea de după nu am voie să dau. :))) Aaa, am un singur regret. Mama nu m-a putut vedea pentru că premiul pentru documentar s-a dat în pauza publicitară de la TVR 2. Nu am avut noroc la direct, însă voi avea în dragoste.

P.S. Am fost dus la covorul roșu cu un Audi Q7, mașina oficială a galei. Alex (BMW România), stai liniștit, frate! Nici nu am realizat ce se întâmplă: am mers de la Intercontinental la TNB. Și oricum am ținut ochii închiși și degetele încruciște, deci nu se pune. 🙂