Tag Archives: Colegiul Național B.P. Hașdeu

Shin la Buzău

O mână de elevi și o profesoară ambițioasă au reușit să ducă la capăt un proiect demn de marile universități de peste ocean. Shin Ciprian SterianShin BuzauCei de la Colegiul Național B.P. Hașdeu s-au luptat un an, au găsit un sponsor și l-au adus pe celebrul activist nord-coreean Shin Dong-hyuk. De mare ajutor a fost un alt absolvent al liceului din Buzău, amicul Grig Scărlătoiu, directorul executiv al Comitetului pentru drepturile omului in Coreea de Nord, un puternic ong cu sediul în Washington D.C. Shin a recunoscut că nu a fost până acum în niciun liceu din Europa sau Asia. Mi-a spus că a fost impresionat de modul în care l-au primit elevii și profesorii de la Hașdeu. Au fost două momente: o conferință de presă la liceu și o întâlnire cu elevii, într-o sală de 350 de locuri, sală care a fost arhiplină. Timp de aproape două ore, s-a vorbit despre lagăre, dictatură, comunism, dictatori, dar și despre viitor, tineri și speranțe. La un moment dat, un elev l-a întrebat pe Shin ce i-ar spune lui Kim Jong Un? Nord-coreeanul a tras aer în piept, s-a uitat în gol preț de câteva secunde și a spus: “L-aș învăța ce înseamnă libertatea. El pare că are tot, însă nu are ceea ce e mai important. Sunt sigur că în permanență este chinuit de gândul că ar putea fi asasinat sau ar putea pierde puterea”. Și dictatorii au angoasele lor, nu-i așa?

sursa foto: Ciprian Sterian/Mediafax

Shin și pentru românii de afară

Colegilor de la programe le-a plăcut reportajul despre viața lui Shin Dong-hyuk și au mai programat trei difuzări pentru românii din străinătate. Shin“Mai rău decât animalele- viața într-un lagăr nord-coreean” va putea fi văzut și pe TVRi și pe TVR Moldova. Programul este următorul:

* TVR Canal Moldova – 14 septembrie, ora 14:30,

* TVR International -19 septembrie, ora 23:35 și  20 septembrie, ora 5:35;

P.S. Shin este în România, mai exact în Buzău. A fost invitat de elevii Colegiului Național B.P. Hașdeu. Ajutați de Grigore Scărlătoiu, directorul Comitetului pentru drepturile omului în Coreea de Nord, coordonați de Elena Năstăsoiu, o profesoară inimoasă, copiii au găsit un sponsor și l-au adus pe Shin la Buzău. El va avea azi o conferință de presă  și un discurs urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri. Cei care s-au ocupat de această conferință merită felicitări! Un astfel de eveniment nu putea fi organizat decât de un liceu de elită. Vă rog să-mi iertați subiectivismul, însă sunt hașdeian. Și sunt și eu invitat. 🙂

Mai sunt speranțe

Întâlnirea cu elevii Colegiului Național B.P. Hașdeu a fost revigorantă. Am fost în locul în care mi-am petrecut 4 dintre cei mai frumoși ani. Nu am intrat imediat. Am stat câteva minute chiar la intrarea principală, am fumat o țigară și m-am gândit la colegi, teze, chefuri, profesori… Am fost puțin încurcat când o doamnă gardian a ținut să-mi strângă mâna. HasdeuDouă domnișoare simpatice m-au salutat politicos și m-au condus în biroul directorului. Știam drumul. Din câte-mi amintesc, am făcut câteva trasnăi și am trecut de câteva ori prin acel birou… De această dată nu am mai fost admonestat. Directorul adjunct m-a rugat să semnez în cartea de onoare a liceului. Amfiteatrul a fost arhiplin. În primul rând, am descoperit-o cu bucurie pe fosta mea dirigintă, profesoară de fizică, cea care m-a făcut să iubesc mecanica newtoniană. Două ore au trecut aproape instant. Întrebările puștilor mi-au adus aminte că eram într-unul dintre cele mai bune licee din țara. E reconfortant să vezi că sunt elevi care l-au citit pe Orwell și au un vocabular infinit mai mare decât cel al multor demnitari. Asta înseamnă că speranță există. Într-un viitor nu prea îndepărtat, România ar putea avea elitele pe care comuniștii le-au distrus prin anii 50.

P.S. Am fost uimit de faptul că liceul are și un profesor de limbi exotice. O foarte drăguță domnișoară predă chineză pro bono. Da, o face doar din pasiune și pentru că a fost și ea eleva liceului.

 

 

La Buzău

Merg la Buzău pentru a mă întâlni cu elevii celui mai bun liceu din oraș, Colegiul Național B.P. Hașdeu. Tema va fi Coreea de Nord. Peste 100 de tineri au citit “Țara cu un singur gras” și vor acum să discutăm despre una dintre cele mai dure dictaturi ale lumii. Abia aștept, mai ales că și eu sunt fost elev al acestui Colegiu Național.

Hasdeu

După 20 de ani

La 20 de ani de la terminarea liceului, mi-am revăzut colegii de clasă, diriginta și câțiva profesori. Întâlnirea de 10 ani am ratat-o. Când se striga catalogul, eu eram în Bagdad și așteptam ca trupele americane să intre-n capitala irakiană. eleviclasaDe această dată, am fost și eu în amfiteatrul Colegiului Național B.P. Hașdeu. A fost mai emoționant decât mă așteptam. Actualii elevi ai dirigintei noastre ne-au pregătit o surpriză: flori, robe, Gaudeamus Igitur și proiecții cu fotografii despre viața lor în liceu. Câțiva profesori au vorbit despre cei 4 ani petrecuți împreună. Profesoara de chimie și-a amintit cum am plecat să ud buretele și am fost adus de urechi de directorul de atunci, un pitbull. Mă prinsese fumând, pe o bancă din parcul liceului. După ce ne-am vizitat fosta clasă, ne-am întâlnit cu toții la un restaurant. Am stat până la 4,30 dimineața: am povestit, am râs și ne-am amintit tot felul de chestii. M-am întâlnit cu profesorul de geografie, un zbir care făcea razii prin toaletă și-mi lua țigările, acum un simpatic pensionar de 75 de ani care m-a întrebat despre viața-n Coreea de Nord. Cei mai mulți dintre colegi mi s-au părut neschimbați. Doar că toți au familii, copii, cariere. Cei mai mulți sunt medici și avocați, dar găsești și profesori, ingineri, polițiști. Foarte mulți lucrează-n București. Doar doi s-au mutat afară: Germania și California. Întâlnirea a fost într-un mare fel. Kodak moment! 🙂

După 20 de ani

Voi merge în curând la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Nici nu știu cum a trecut timpul… liceuÎn vara lui 1993, am absolvit Colegiul Național B.P. Hașdeu. Îmi amintesc ce mândru eram că la acel liceu a învațat și Emil Palade, cel care a luat Nobelul pentru medicină. Da, a trecut timpul, însă a trecut frumos și, nu de puține ori, chiar cu folos… Oricum, am emoții. Abia aștept să-mi întâlnesc prietenii de odinioară, profesorii, diriginta. Fotografia este făcută la terminarea liceului. Aveam 17 ani și ceva. Părinții m-au dat la școală la șase ani. Pe vremea aceea, nu exista clasă pregătitoare și programa, treptele, bacalaureatul nu se schimbau în fiecare an.