Tag Archives: Coreea de Nord

Un sfert de secol de Astra Film

Festivalul de documentare Astra de la Sibiu împlinește anul acesta un sfert de secol. Este una dintre cele mai cunoscute competiții de acest gen din Europa. Am avut și eu două proiecții la Astra Film. Cea mai recentă a fost în 2013. Am fost acolo cu reportajul din Coreea de Nord. Puteți vedea aici câteva minute din Q&A. Am fost foarte emoționat: sala a fost arhiplină (organizatorii au fost supărăați că nu au ales o sală mai mare), întâlnirea a durat mult mai mult și a dat peste cap următoarea proiecție, iar în public au fost foarte mulți străini.
P.S. Nu mai spun că organizatorii au pus pe burtieră în dreptul numelui meu “regizor”…de nu mai doarme mama nici acum de mândrie.

Jurnaliști în Singapore

Summitul Trump-Kim a atras ca un magnet presa din întreaga lume. În jur de 5.000 de jurnalişti au fost în Singapore pentru a transmite întâlnirea istorică. Doar jumătate dintre ei au fost acreditaţi de autorităţile locale. Jurnaliştii au păzit zile în şir hotelurile la care au fost cazaţi liderul nord coreean şi preşedintele american doar pentru a filma câteva cadre cu aceştia. Un reportaj exclusiv din Singapore de Adelin Petrişor şi Romeo Stancu.

Acasă

După TIFF (Cluj) și Astra (Sibiu), am avut o proiecție și la Buzău, la Festivalul de Film BuzzCee. Cei 70-80 de oameni care au venit la Teatrul George Ciprian au putut vedea două reportaje despre regimul de la Phenian: “Coreea de Nord, nimic de invidiat” și “Mai rău decât animalele”. După proiecție am stat de vorbă cu spectatorii. Partea de Q&A a durat peste o oră și s-a terminat doar pentru că urma o nouă proiecție. M-am bucurat să văd în sală și mulți tineri. Cred că este foarte important ca ei să afle ce este dictatura și să aibă grijă ca episodul de până-n 1989 să nu se mai repede. Mă uit la clasa noastră politică și chiar cred că dictatura este reversibilă în România. Nu doar aliații din NATO și din UE trebuie să ne țină pe drumul cel bun, ci și noi trebuie să facem ceva. Trebuie să ne educăm copiii astfel încât greșelile din trecut să nu se repete. Mulți vor zâmbi când vor citi “Festivalul Internațional de Film Buzău”, însă să știți că organizatorii chiar au făcut o treabă extraordinară. Au adus anul acesta filme importante, actori și regizori mari. Au fost la Buzău Ana Ularu ( amica mea de la premiile Gopo), Manuela Hărăbor și Nae Caranfil. La proiecțiile BuzzCee au venit 5000 de spectatori în doar 6 zile. Câștigătorii festivalului îi găsiți aici.  Reportajele mele le puteți vedea aici și aici.

foto © BuzzCee

Petraeus

După ce în trecut i-am intervievat pe generalii Philip Breedlove (fostul șef militar al NATO, l-am intervievat când era în funcție) și Michael Hayden (fost șef CIA și NSA), am avut ocazia să-i adresez o întrebare și celebrului David Petraeus, fost șef CIA și fost comandant al trupelor NATO în Afganistan. Am fost 10 jurnaliști, iar întrebările au fost legate de Rusia, războiul hibrid, Afganistan, Coreea de Nord, românii care au luptat în Afganistan. Dacă ați uitat cumva, vă reamintesc eu că Petraeus a fost obligat să demisioneze de la CIA după ce s-a descoperit că își înșela nevasta cu o domnișoară care-i scria biografia. În fine, indiferent de grad, toți avem necazuri. 🙂 Am stat deci cam 30 de minute și l-am ascultat pe celebrul american. Spre deosebire de Breedlove și Hayden, Petraeus e un tip șters, infatuat, care nu spune mai nimic. Are o mină de obosit și superior și…cam atât. Fiecare jurnalist a avut o singură întrebare. În drum spre ieșire, am zis să mai încerc:

– Aveți remușcări legate de atacul de la Benghazi în care și-au pierdut viața ambasadorul Stevens și 3 gărzi de corp, din care două ale CIA?

Petraeus era șeful CIA în acea perioadă. Generalul nu a catadicsit să se oprească. Cu spatele la mine, mi-a aruncat printre dinți:

– Toți avem remușcări.

Eu nu, am zis în gând. Poate tu, Hillary Clinton și Obama. Voi ați fost șefii care nu au făcut mai nimic pentru a salva acei oameni atacați de teroriștii libieni…

Democrație / dictatură

Cred că cel mai bine diferențele dintre cele două sisteme le poți vedea în Peninsula Coreeană. Nu mă gândesc doar la imaginile diferite Seul /Phenian, seulnu iau în calcul doar diferențele uriașe ale PIB-ului pe cap de locuitor (zeci de mii de dolari in Sud, aproape două mii în Nord). Demonstrațiile uriașe din Coreea de Sud arată cred eu diferența fundamentală: libertatea. În timp ce în Phenian oamenii nu au curajul să-și privească în ochi liderul, în Seul sute de mii de cetățeni au ieșit în stradă și cer demisia unui președinte care și-a favorizat prietenul cel mai bun. Da, cam tare. Sigur, democrația nu e perfectă, are tot felul de necazuri. Este însă cel mai bun sistem descoperit până acum. Cred că ar trebui să aveam grijă de democrația noastră emergentă. Mă tem că în România dictatura ar putea fi reversibilă…

foto © Jung Yeon-Je/AFP/Getty Images

A Weekend in Pyongyang, North Korea

Editura Hollym mi-a trimis câteva exemplare ale albumului cu albumfotografiile făcute de mine în Coreea de Nord. Cei de la Seul chiar au făcut o treabă bună, albumul arată foarte bine, dar și costă 35000 KRW, aproape 31 de dolari americani. “A Weekend in Pyongyang, North Korea” este o ediție în coreeană și engleză a albumului “Coreea de Nord, un lagăr cât o țară”, apărut la Polirom. Detalii găsiți aici.

Ediția în română este aici.

 

album1album3album4album2