Tag Archives: Cota 2000

Valea Soarelui

Am impresia că mulți oameni cred că sunt un masochist, un tip căruia îi place să lupte cu tot felul de greutăți, unul care urăște viața confortabilă. Am fost ieri pe pârtia Valea Soarelui. Vântul bătea așa de tare încât oamenii care se ocupă de instalații au fost pe punctul să închidă telescaunul. După o coborâre în astfel de condiții, un monitor se uită-n ochii și-mi zice zâmbind:

– Faceți reportaje în zone de război, transmiteți din zone calamitate, cum ar fi fost să veniți să vă dați cu placa pe o vreme frumoasă, nu?

Lasând gluma la o parte, chiar și cu vânt puternic, a fost o zi superbă pe pârtie.

Imagine: Fabian Bădilă

Condiții mai proaste, prețuri mai mari

Săptămâna trecută, împreună cu Smaranda, am dat o fugă la Sinaia. Am fost pe pârtie joi și vineri. Știam la ce să mă aștept. Merg la Cota 2000 din copilărie, deci de multă vreme. Chiar și așa am fost dezamăgit. Poate și pentru că eram abia întors din Zillertal – Austria, o zonă cu ghețar, cu peste 500 de km de pârtii și 179 de cabine, gondole și scaune. Cele mai mari probleme au fost legate de accesul la pârtie. Gondola de la 1000  la 1400 de metri este stricată. Trebuie să vină nu știu ce piesă. Ca să nu plătești pe lângă cartela de o zi în Valea Soarelui și telecabina (nu poți lua un singur pass pentru toate instalațiile de pe munte), trebuie să mergi la Cota 1400 cu mașina. Drumul este plin de cratere. Deși dai cam 33 de euro pe o zi de schi, trebuie să plătești separat și parcarea. Afară ski-pass-ul îți aduce parcare gratis sau transport în comun fără alți bani. Am vrut să cumpăr cartele pentru două zile și pentru mine și pentru Smaranda. Aș fi dat 440 de lei, în loc de 490. Doamna de la casă mi-a zis însă Continue reading

Zăpadă de primăvară

Pârtiile de la Cota 2000 (Sinaia) arată acum mult mai bine decât au arătat în decembrie sau ianuarie. 1400A nins puternic în ultimele două zile și stratul este de 20-30 de centimetri. Se poate schia și de la 2000 la 1400. Astazi a fost ceață, mai ales după ora 13. Cum am fost pe pârtie la 9,45, am putut însă profita de zăpada senzațională. 🙂

 

 

ceata Sinaiagondola

Mai e mult până departe

Vestea bună este că la Cota 2000 este în continuare zăpadă. Vestea proastă este că te poți enerva crunt dacă mergi și nu ești un mare yoghin. Am ajuns la gondola din Sinaia la ora 8,55. Am fost însă obligat să stau la coadă pentru cartelă cam 30-40 de minute. SinaiaEra o singură vânzătoare. Au fost două până acum vreo săptămână, însă una și-a dat demisia și primăria Sinaia nu a mai angajat pe nimeni pentru că oricum e sfârșit de senzon. După ce am ajuns cu greu la 2000, am constatat că tunurile de zăpadă nu fuseseră folosite, deși erau zone în care ieșiseră pietrele. De ce? Pentru că nu au apă. Fix ca la noi: ai instalație de sute de mii de euro, însă nu ai și apă ca să faci zăpadă artificială. Nu trebuie uitate cozile la care trebuie să stai: la scaunul din Valea Soarelui, la cârciuma de jos și la singura budă din zonă. Ar mai fi o toaletă la apres-ski-ul celor de la H2O (care se vrea de mare fiță), însă este stricată…

P.S. O cartelă de o zi în Valea Soarelui costă 119 lei. Am vorbit cu primarul din Sinaia despre cozi și toate cele. Omul a promis că sezonul viitor vom putea lua cartele mult mai ușor. Să vedem…

Cu gondola la Cota 2000

Am fost fericit când am văzut că la Sinaia se poate urca cu gondola până la Cota 2000. Da, nu mai trebuie să cumperi două cartele diferite pentru a putea schia în Valea Soarelui. Am fost obligat să urc la 2000 în jurul prânzului. Smaranda trebuia să se întâlnească cu monitorul fix la ora 1 și să schieze până la 4. Bucuros că voi ajunge mai repede în Vale, la ora 11,45  am ajuns la gondola din Sinaia. Normal, deși am plătit taxa, Gondola Carpparcare am mai găsit la multe sute de metri de locul faptei, pe marginea drumului. A urmat un marș forțat cu Smaranda încălțată cu clăparii, ceva gen Black Hawk Down. La gondolă ne-a așteptat o mare surpriză: la coadă erau cred peste 100 de persoane. După vreo 10 minute, am constatat că nu am avansat nici măcar un metru. Mi-am scos copilul din rând și am sunat la un taxi cu gândul că voi cumpara mai ușor cartelă de la Cota 1400.

–  Vă trimit o mașină, însă să știți că vă costă 40 de lei.

–  Ok, am zis, deși știam că prețul era nerușinat.

După vreo 15 minute, am văzut un taxi de la firma la care sunasem. Până să ajungem noi la mașină însă, câțiva tineri l-au convins Continue reading

Valea Dorului

Am dat o fugă la Sinaia. M-am dat cu placa în Valea Dorului. Vestea bună e că se lucra la telegondola nouă, cea de la Cota 1400 la Cota 2000. Sunt zvonuri că ar putea funcționa chiar luna viitoare. Asta însemnă că vom cumpăra o singură cartelă ca să urcăm Sinaiapână la 2000 și să ne dăm în Valea Soarelui. În altă ordine de idei, trebuie să vă spun că cei de la Teleferic nu s-au schimbat. Deși la telecabina de la 1400 era o coadă considerabilă, scaunul nu funcționa. Am întrebat-o pe doamna care vinde cartele de ce nu dau drumul scaunului. Femeia a ridicat din umeri și mi-a spus scurt că acela nu merge decât în weekend. Ce dacă era coadă? Ce dacă oamenii plătiseră 120 de lei pentru pass și pierdeau timpul pe scările telecabinei? Cui nu-i convine să meargă în Austria! Cel puțin așa mi-a zis mie acum câțiva ani un domn de la telecabină. Mirosea a băutură și era nervos pentru că mă auzise spunând că prețurile lor sunt prea mari pentru ceea ce oferă.

*filmarea a fost făcută de amicul Fabian Bădilă. Eu sunt ăla cu geaca roșie, cel care se dă fără nicio grijă.:))

Ca-n filmele cu proști. Mari proști

Eram la Sinaia, la Cota 1400. Mă pregăteam să urc în telecabină pentru a ajunge la 2000, unde avea să înceapă prima zi de snowboarding din acest sezon. Afară era soare, vântul nici măcar nu adia. SinaiaEram zen, mă gândeam cât de frumoase vor fi coborârile în Valea Dorului…Am fost trezit brusc din reverie de telefon.

– Ce faci, iubitule?

– Poftim? Cu cine vorbesc?, am întrebat contrariat pentru că nu recunoașteam vocea. Era vorba despre o femeie hotărâtă, cu o voce cu inflexiuni metalice, o doamnă ce putea ocupa lejer poziția de șef de lagăr.

– Cum cu cine vorbești? Cu mine!, m-a repezit ea.

– Care “mine”?, am îndrăznit eu.

– Cu mine, aproape a țipat femeia necunoscută. Ai fost la ăla?

– Care ăla?

– Doamne, Dumnezeule!, a mai lătrat ea și mi-a închis.

M-am uitat lung la telefon și am zâmbit. Nu mi-a părut rău că femeia nu și-a cerut scuze pentru greșeală și pentru modul în care mi-a vorbit. Nu! Am fost mulțumit că nu m-a înjurat de mamă sau că nu s-a deranjat să vină să-mi dea una. 🙂

Sfârșit de sezon

Da, sezonul acesta a fost super. S-a schiat până ieri, 3 mai. cu noriAr mai fi fost zăpadă pentru încă o săptămână, însă cei de la Teleferic au oprit instalația. Oricum, a fost un an bun, am schiat vreo 200 de km în Valea Dorului. Cel puțin așa îmi arată programul de pe telefon. Acum snowboardul merge la boxă și trebuie adus wakeboardul. Zumbaala tocmai a deschis sezonul!

P.S. Am uitat să vă spun că în ultima zi a sezonului nu am plătit cablul. Cei de la Teleferic au dat 10 cartele gratis. Ghici ce? Eu am fost fix al zecelea pe pârtie. 🙂

Valea Doruluinori

Într-un bătrân telescaun

Am dat o fugă până la Sinaia. Am plecat pe la 8 și m-am întors seara. Am apucat să fac vreo 3 coborâri pe pârtia de la telegondolă, 5 pe Drumul de vară, de la 2000, la 1400 și încă 5 în Valea Dorului. A fost foarte bine: puțină lume, soare, vânt foarte slab și zăpadă bună. După cum mulți știu, problema mare o reprezintă cablul. Sunt două companii diferite ce nu se pot înțelege să vândă un singur skipass. Eu am plătit o cartelă de o zi pentru telecabină și scaunul de la 1400-2000m (compania lui Adrian Sârbu) și 2 urcări cu gondola Primăriei Sinaia, în total 185 de lei. Da, cam mult pentru cât de puține pârtii avem… Am avut parte și de un bonus:  scaunul din Valea Dorului s-a blocat de două ori. Am stat atârnat la 6 metri vreo 20-25 de minute. Mulțumim, domnu’ Adrian Sârbu! Banii îi încasați, poate mai și investiți. Scaunul e cam de vârsta dumneavostră și nici dumneavoastră nu mai sunteți așa de tânăr.  🙂

O bucată dintr-o coborâre de la Cota 2000 la 1400.  Am fost “paparazzat” de amicul Cornel Teleanu.