Tag Archives: Egipt

Televiziune publică, nu televiziune de stat

PSD are un proiect de lege prin care vrea să scoată taxa radio-tv. Asta ar transforma TVR dintr-o televiziune publică, într-o televiziune de stat. Nici acum când românii îl finanțează, canalul public nu e complet rupt de politic: partidul aflat la putere poate impune președintele-director general, diverși oameni influenți de prin lumea politică reușesc să-și bage în grile protejați, amante, neamuri. La fiecare schimbare de regim, apar emisiuni și prezentatori noi, unii talentați, alții mai puțin. Aceste angajări se fac în condițiile în care TVR are straturi, straturi de realizatori și prezentatori, unii dintre ei “nerealizând” sau “neprezentând” mai nimic de multă vreme.

© Brandon Robbins/Getty

© Brandon Robbins/Getty

Eee, toate acestea se întâmplă în cazul unui canal public. Incercați să vă imaginați cam cum ar fi atunci când banii ar veni direct de la buget… Da, chiar niciun mare șef nu ar mai putea mișca în front. Am fost mirat să descopăr că din interior mai nimeni nu a sărit să apere statutul public. Nici conducerea actuală, nici sindicatele și nici angajații. Ba chiar actualul președinte nu a respins varianta PSD. Irina Radu a Continue reading

Breaking news-ul și TVR

Mulți oameni au fost deranjați de lipsa de reacție a TVR imediat după tragedia de la Colectiv. Nu intenționez să scuz ceea ce s-a întâmplat, însă aș vrea să încerc o explicație. Nu este un secret că Televiziunea Publică este poate cea mai birocratică instituție media. Nu e un secret nici că TVR nu a fost reformat niciodată și că funcționează cu o schemă de personal adaptată anilor ’60. TVRDin acestă cauză la TVR viteza de reacție este puțin mai mare ca zero. În timpul Revoluției din Egipt, ca să scurtez parcursul birocratic și să plec la Cairo, am pus la bătaie propriul card de credit. Eu am plătit biletele de avion pentru mine și pentru operator, iar un prieten cu ceva stare mi-a împrumutat banii pentru cazare și diurnă. Sigur, după ce m-am întors din Egipt, TVR mi-a dat banii. Asta a fost înțelegerea cu directorul de atunci al Știrilor, Rodica Culcer. Era sfârșit de săptămână și nu avea cine să semneze pentru plecare. Dacă aș fi așteptat ca referatul de deplasare să fie semnat de toată lumea, sigur Mubarak ar fi fost și judecat. Am făcut această paranteză pentru a demostra “viteza de reacție”. Acum să vă spun și cum e cu schema de personal. Directorul Știrilor nu este și șeful celor care deservesc studiourile din care se transmit buletinele. El coordonează doar personalul editorial, șefii de producție, editorii de imagine, operatori de teren și șoferii. În noaptea tragediei, la redacție au ajuns Producătorul General, un editor, un producător. Pe teren au fost reporterul și cameramanul de noapte. Un alt reporter si un operator au venit și ei de acasă. Cei din redacție s-au chinuit însă o oră ca să dea un crawl pe ecran. Emisia nu putea fi întreruptă, atât timp cât studiourile nu aveau operatori, luminiști etc. Aceștia sunt în subordinea altcuiva și trebuie chemați separat. Nu e prima dată când TVR ratează în acest fel o mare știre. Au fost fix aceleași probleme când a început războiul din Irak. Mai mult, eu sunt convins că vor mai fi astfel de rateuri, indiferent cine va fi șef. Problema o constituie lanțul decizional mult mai lung decât în cazul stațiilor private, fuga de răspundere și comunicarea proasta dintre departamente. În urmă cu vreo 4 ani, am făcut un interviu în direct cu Președintele țării care vorbea despre implicarea României în războiul din Libia. Emisia a căzut chiar când Traian Băsescu îmi răspundea la prima întrebare. Am crezut că intru în pământ de rușine. TVR ratese o transmisiune de la două stații de tramvai distanță, nu din Spațiu. Am fost sigur că se va lăsa cu concedieri. Toți șefii mari și cei implicați în transmisiune au fost chemați în biroul Președintelui TVR. A fost o ședință mare, Alexandru Lăzeascu ne-a anunțat că va fi o anchetă. Ghici ce? Nici astăzi nu a fost găsit vinovatul. Aceste câteva rânduri nu înseamnă că nu-mi respect locul de muncă. Nu. Cred că respect Televiziunea Publică încercând să fiu cât mai bun în ceea ce fac: am transmis din Coreea de Nord, Libia, Egipt, Japonia, Afganistan etc. Dată fiind situația fianciară precară, pentru multe deplasări am și făcut rost de bani din sponsorizări.

Fără o reformă serioasă, fără schimbarea legii de organizare, rateuri tot vor mai fi. Până acum politicienii (din toate partidele) au bătut palma cu diverși oameni influenți din Televiziunea publică și au mimat reforma. Așa a ajuns instituția să semene cu un combinat ineficient și plin de datorii din guvernarea Ciorbea. Și acest lucru nu e corect pentru sutele de profesioniști care încă pot fi găsiți la adresa din Calea Dorobanților.

P.S.

Apropo de viziune: Se vrea redeschiderea TVR Info, după ce Săftoiu a decis că respectivul post trebuie doar să retransmită Euronews, iar Tănase l-a închis ca să facă economie. Toate transformările de care vă vorbesc s-au petrecut  în… 2 ani. Foarte tare, nu?

P.P.S

Am uitat să amintesc și partea bună a TVR-ului, mai ales în materie de știri. Spre deosebire de alte stații, Știrile TVR au o foarte curată politică editorială, fără cancan, fără divorțuri, fără alte povești lipsite de relevanță și cu multe și bune știri externe. Concluzia ar fi că Televiziunea Publică se descurcă cu “news-ul”, însă are mari probleme cu “Breaking-ul”.

Spectrul războiului civil

Situația din Egipt e pe muchie de cuțit. O țară de peste 80 de milioane de oameni este în pragul războiului civil. Armata trebuie să vegheze ca susținătorii proaspăt debarcatului Morsi să nu se măcelărească cu cei care au făcut posibilă schimbarea nedemocratică, Egiptdar convenabilă pentru vest. Au apărut deja informații potrivit cărora armata egipteană nu a “vibrat” la apelurile sutelor de mii de demonstranți care au cerut plecarea lui Morsi. Nu! Se pare că generalii egipteni pregătiseră lovitura de stat cam cu vreo săptămână înainte de startul manifestațiilor. Oricum, pacea atârnă de-un fir de păr. În urmă cu doi ani, am stat aproape două săptămână pe străzile de lângă Tahrir, atunci când susținătorii lui Mubarak îi vânau pe protestatari. Am văzut cum oamenii erau fie tocați mărunt cu maceta, fie aveau capetele zdrobite cu bâte. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi ca armata să scape hățurile și islamiștii să stea față-n față cu cei care au făcut posibilă debarcarea lui Morsi.

2011

Pe plan profesional, 2011 nu a fost un an rău pentru mine. Agitație a fost destulă. Pentru încălzire, am fost într-o zonă fierbinte din Afganistan. Împreună cu colegii mei Florin Dobre și Cătălin “Grasu’ ” Popescu, am gustat din Primăvara arabă: Egipt, Tunisia, Libia ( echipa TVR a fost singura din România) și Siria. Din cauza costurilor, nu am ajuns să filmăm dezastrul din Japonia. La un moment dat, prin toamnă, era să ajungem și la Phenian. Din motive independente de voința noastră, proiectul s-a amânat. Poate va fi în 2012. Cine știe? 🙂

Tricolorul meu

În rucsac, lângă aparatul foto, am un steag. L-am purtat cu mine peste tot pe unde am fost ca reporter. Tricolorul meu a fost la Guantanamo, în Afganistan, Irak, Liban, Israel, Egipt, Libia, Siria. În unele locuri, l-am scos și m-am fotografiat cu el. Pentru că am avut șansa să merg în zone călcate de foarte puțini români, m-am simțit obligat să fac asta. Am vrut să marchez micile mele victorii, așa cum fac alpiniștii după ce cuceresc un vârf. Tricolorul meu a fluturat și pe portavionul USS Ronald Reagan, în Marea Arabiei, la 100 de km de coasta pakistaneză. Un american de origine română l-a împrumutat și el pentru o fotografie.

” La mulți ani!”

 

Calm aparent

Podul de peste Nil care duce în piața Tahrir. Fotografia a fost făcută atunci când protestele erau în toi.

P.S.

Mircea Badea zice că i-am răspuns obraznic și că eu, Cătălin Popescu, Cristi Zărescu și Dan Timofte nu ne-am refugiat în ambasadă pentru că nu am fost în mijlocul protestatarilor. Mircea, mi-e frică să te contrazic așa că te las să-ți etalezi perfecțiunea, abdomenul plat și ratingul uriaș.

Comentariile au fost inchise.