Tag Archives: elevi

Un portbagaj de flori

Am fost invitat să le vorbesc elevilor de la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești. Amfiteatrul a fost plin, în primele rânduri fiind chiar și câțiva elevi din clasa a cincea. CaragialeLe-am povestit despre Coreea de Nord, despre România de dinainte de ’89 și i-am sfătuit să încerce să afle cât mai multe despre trecut. De ce? Simplu, ca să nu repete greșelile părinților și bunicilor noștri. Elevii au văzut și reportajul meu de la Phenian. Au urmat zeci de întrebări.  O fetiță din clasa a cincea a vrut să afle cum reușesc dictatorii să pună mâna pe diverse țări? Profitând de neatenția cetățenilor și de faptul că oamenii uită ușor trecutul, am încercat eu un răspuns. Caragiale 1La sfârșit, după ce am primit foarte multe flori, m-am simțit un mic Kim Jong-un. Smaranda și Maria s-au bucurat de ele și vă mulțumesc!

P.S.

Cu o zi înainte, la Brașov, le-am vorbit purtătorilor de cuvânt de la ISU și Ambulanță. Un pompier m-a rugat să numesc 3 persoane publice pe care le prețuiesc pentru discurs. I-am amintit pe CTP, Cătălin Tolontan și pe Andrei Pleșu. Numele redactorului-șef al Gazetei Sporturilor a produs rumoare. Tolo a scris foarte mult despre Colectiv, ISU, sponsorizări, pompieri. Ulterior, când cineva m-a întrebat când m-am temut cel mai mult, am spus că atunci când am mărturisit că-l apreciez pe Tolontan într-o sală plină cu pompieri. Au gustat gluma, dovedind că au și umor, nu doar curajul de a intra în flăcări.:)

Mai avem șanse

Am fost invitat la Forumul Național de Dezbateri Academice pentru Elevi. ploiestiIuresAnul acesta finala a avut loc în Aula Universității de Petrol și Gaze din Ploiești. Au participat peste 180 de elevi de liceu din toată țara, 60 de studenți și profesori (arbitri și organizatori) și 40 de voluntari. Eu le-am vorbit tinerilor despre dictaturi. Au văzut reportajul din Coreea de Nord, m-au ascultat și au întrebat, nu glumă. Cred că au reprezentat cel mai activ auditoriu. Deși foarte tineri, știau destul de multe lucruri legate de actualitatea internațională și, normal, întrebările au fost pertinente. Întâlnirea noastră a durat o oră și jumătate și ar mai fi durat, însă competiția urma că înceapă. Am fost plăcut impresionat de modul în care adolescenți de 15-16 ani știau să argumenteze, să-și susțină punctul de vedere. Astfel de oameni nu pot fi păcăliți de discursurile politicianiste și sigur vor vota în cunoștință de cauză. Cu cât vor fi mai mulți, cu atât țara va arăta mai bine. Șanse ar fi deci…

P.S. Adolescenții s-au întălnit și cu Marcel Iureș. Celebrul actor le-a ținut un scurt curs de retorică.

Săptămâna altfel

Sute de copii s-au perindat săptămâna aceasta prin redacția Știrilor TVR. Au fost de la pitici de grădiniță și până la elevi de liceu. Cei mai interesați au fost cei mai mici. la tvr1S-au plimbat prin platouri, prin regie, dar au căscat gura și la ce se întâmplă-n redacție. Am fost rugat să mă fotografiez cu copii, profesori și profesoare, dar făcut și pe ghidul pentru un grup de elevi de clasa I. Am descoperit că au fost interesați inclusiv de fluxul știrilor. Le-am arătat cum funcționează softul special pe care-l folosim pentru scris, vizionat, desfășurătoare etc. M-am gândit că se vor plictisi repede. Nu a fost așa. M-am trezit în mijlocul unei grămezi de rugby formată din omuleți curioși. A fost într-un mare fel. 🙂

Mai sunt speranțe

Întâlnirea cu elevii Colegiului Național B.P. Hașdeu a fost revigorantă. Am fost în locul în care mi-am petrecut 4 dintre cei mai frumoși ani. Nu am intrat imediat. Am stat câteva minute chiar la intrarea principală, am fumat o țigară și m-am gândit la colegi, teze, chefuri, profesori… Am fost puțin încurcat când o doamnă gardian a ținut să-mi strângă mâna. HasdeuDouă domnișoare simpatice m-au salutat politicos și m-au condus în biroul directorului. Știam drumul. Din câte-mi amintesc, am făcut câteva trasnăi și am trecut de câteva ori prin acel birou… De această dată nu am mai fost admonestat. Directorul adjunct m-a rugat să semnez în cartea de onoare a liceului. Amfiteatrul a fost arhiplin. În primul rând, am descoperit-o cu bucurie pe fosta mea dirigintă, profesoară de fizică, cea care m-a făcut să iubesc mecanica newtoniană. Două ore au trecut aproape instant. Întrebările puștilor mi-au adus aminte că eram într-unul dintre cele mai bune licee din țara. E reconfortant să vezi că sunt elevi care l-au citit pe Orwell și au un vocabular infinit mai mare decât cel al multor demnitari. Asta înseamnă că speranță există. Într-un viitor nu prea îndepărtat, România ar putea avea elitele pe care comuniștii le-au distrus prin anii 50.

P.S. Am fost uimit de faptul că liceul are și un profesor de limbi exotice. O foarte drăguță domnișoară predă chineză pro bono. Da, o face doar din pasiune și pentru că a fost și ea eleva liceului.