Tag Archives: jurnalism

Despre metafore de jurnalist

Am fost invitat la o ediție specială a Știrilor TVR. Proiectele ordonanțelor pentru grațiere și pentru modificarea Codului Penal au fost tema discuției. Indiferent ce cred despre acest subiect, statutul de jurnalist de știri mă împiedică să mă plasez public de o parte sau alta a baricadei. Unul dintre invitați era vehement împotriva celor care au ieșit la demonstrațiile anti-ordonanțe. Pe un ton ritos, tot spunea că dacă drepturile fundamentale ale unui singur deținut au fost încălcate, statul trebuie să intervină rapid și să rezolve problema, chiar și prin grațieri intempestive. Fără să mă plasez de cealaltă parte, ca simplu jurnalist curios, l-am întrebat de ce statul nu ia măsuri urgente și în cazul oamenilor nenorociți de neajunsurile sistemului sanitar (lipsa medicamentelor, a medicilor, infecții nosocomiale etc.) sau în cazul depășitului sistem de învățământ (școli puține, profesori cu salarii mizere, copii morți în latrinele instituțiilor de învățământ). Fără clipească, fără să se uite măcar la mine, cu o mega-silă întipărită pe față, invitatul mi-a aruncat printre dinți: Continue reading

Stuart Ramsay, urmărit penal

Jurnaliştii britanici care au făcut reportajul cu aşa-zişii traficanţi de arme din România sunt urmăriţi penal de DIICOT. Procurorii români îi acuză pe corespondentul şef al Sky News şi pe încă doi colegi de transmitere de informaţii false care ar putea afecta securitatea naţională şi de iniţierea unui grup infracţional organizat.

Despre violența în presă și pe net

Combatem și-n concediu! 🙂 Am intrat prin telefon la “Ora de știri” și am vorbit despre violență, presă și jurnalism cetățenesc. Colegii mei l-au avut în studio pe Mihai Coman, profesor universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Înregistrarea e mai jos.

Spotlight

Am avut parte de un tur al redacției The Boston Globe. Ghid mi-a fost chiar Mike Rezendes, reporter al secției de anchete speciale “Spotlight”. Mike a luat un Pulitzer pentru reportajele care au demascat modul în care Biserica Catolică  îngroapă abuzurile sexuale ale unor preoți. Povestea anchetei The Boston Globe a fost spusă în “Spotlight”, Boston1SpotlightRuffaloRezendesEu si Mikefilm premiat cu Oscar, film în care Mark Ruffalo l-a interpretat pe Rezendes. Cum l-am întâlnit pe celebrul reporter de la The Globe? I-am trimis un email în care i-am vorbit despre bursa la care sunt și am atașat și cv-ul. Am fost uimit să primesc în doar câteva ore un răspuns afirmativ. Ieri, Mike a venit să mă ia de la intrarea în sediul ziarului. Mi-a arătat redacția si m-a prezentat colegilor din secția de anchete speciale. Spotlight are acum 6 reporteri, față de 4 câți erau în timpul investigației premiate cu Pulitzer. Subiectele de azi nu sunt mai puțin importante. Mike mi-a povestit despre cazul unor schizofrenici care au fost uciși de paznicii stabilimentului în care erau internați. Reportajele lui au fost urmate de o anchetăa autorităților, iar gardienii așteptă procesul. Mike lucrează acum la un material care vizează întreg sistemul de sănătate american, sistem care nu le oferă mai nimic celor cu boli psihice. Am stat cu celebrul reporter al The Boston Globe peste o oră. Mike m-a invitat la masă în cantina ziarului, loc în care chiar s-au filmat câteva scene din film. Din motive legate de taxe, producătorii “Spotlight” au turnat la sediul din Boston doar 20 % din scene.  Cel mai mult au filmat în Toronto unde au refăcut practic redacția. Înainte să înceapă fimările, Mark Ruffalo a stat o săptămână cu Mike și l-a însoțit peste tot. S-a uitat chiar prin însemnările mai vechi ale reporterului. Rezendes a mers și el pe platou și a văzut cum regizorul și actorii îi spun povestea. Acum, după ce “Spotlight” a luat Oscarul, în cafeneaua ziarului, Mike se uită la mine, zâmbește, și-mi spune că e mulțumit de ceea ce a ieșit. Ar fi o singură problemă. Hollywoodul l-a transformat într-un star internațional. Primește cam 20-30 de cereri de interviu pe zi. Marile Universități se înghesuie să-l invite la conferinte. Tocmai a vorbit pentru cei de la Harvard și, în scurt timp, va face același lucru la Santiago de Chile. L-am întrebat de ce a acceptat să ne vedem, în condițiile în care este asaltat de toată lumea. Mi-a spus că i-a plăcut ideea. De altfel m-a tot întrebat despre Coreea de Nord. Am promis că-i voi trimite reportajul meu subtitrat în engleză. Nu știu dacă-l voi revedea prea curând pe Mike. S-ar putea foarte bine sa nu ne revedem niciodată. Știu sigur însă că nu voi uita întâlnirea cu un jurnalist extraordinar, un om care continuă să-și facă meseria de reporter și după ce a luat un Pulitzer și a devenit celebru. Nu s-a bătut și nici nu se va bate pentru un post călduț de șef, așa cum ar fi făcut alții. Keep up with the good work, Mike!

La The Washington Post

Îmi place meseria de reporter pentru că mă ajută să văd lucruri extraordinare: am intervievat laureați de Nobel, teroriști, foști șefi ai CIA sau NSA, am zburat cu supersonicele, am băut cafea cu Valentino Rossi.  Normal că și aici în DC am parte de lucruri interesante. wpost 3Am văzut ieri cum conducerea editorială a The Washington Post pune-n pagină următorul număr al celebrului ziar. Clar că s-a vorbit și despre Donald Trump, însă nu pot să dau din “casă”. :)) Oricum, trebuie să vă spun că sunt două sedințe de sumar: la 9,30 și la 16,30. Participă 13 oameni, editori și respondabili de pagină. Cei de la WP s-au mutat în noua redacție în decembrie anul trecut. Birourile au în total peste 22000 de metri pătrați. La știri lucrează 720 de oameni, cu 200 mai mulți decât erau în momentul în care Jeff Bezos (Amazon) a preluat ziarul. Noua conducere a WP a dezvoltat mult partea de internet și în redacție au apărut 4 studiouri de televiziune de unde se transmite zilnic. Chiar dacă internetul pare să fie viitorul, două treimi din venituri încă vin din vânzările ediției tipărite.

WPostwpost 4

O altfel de recompensă

Oricât de mult îți iubești meseria, întotdeauna lucrezi și pentru bani, premii, recunoaștere profesională. Cine spune că nu e așa e cel puțin ipocrit. marius_adelin_petrisor_si_euNu doar banii și premiile te ajută să treci peste diverse greutăți și să mergi înainte. Aprecierile telespectatorilor, ale colegilor de breaslă îți pot arăta că ești pe drumul cel bun. Zilele trecute, Centrul pentru Jurnalism Independent m-a invitat să le vorbesc studenților de la Hyperion. Înainte de conferință, o domnișoară a venit la mine și mi-a spus că eu sunt motivul pentru care ea a facut facultatea de Jurnalism și acum lucrează în radio. Mai jos este dialogul luat de pe blogul Alexandrei Dogaru.

Eram clasa a VIII-a și erați în război în Irak. Mă uitam cu părinții mei la știri și atunci le-am spus: eu vreau să dau la Jurnalism.”, m-am destăinuit.
Mă simt flatat. Sper totuși să nu mă înjuri.”, spune Adelin Petrișor.
De ce?” îl întreb.
Pentru că Media e cum e. Când se va atinge fundul prăpastiei, jurnalismul o va lua în sus. Sper.

Povestea spusă de Alexandra e aici. Da, o astfel de destăinuire are menirea să-ți dea un puternic șut în fund ca să nu te mai plângi că nu sunt bugete, că e greu, că breasla e la pământ. Nu, nu ai voie să te lamentezi. Strângi din dinți, cauți povești noi, cauți sponsori, dacă televiziunea nu are bani și îi dai bătaie înainte. Ești obligat să faci asta. Mulțumesc și eu, Alexandra! 🙂

sursa foto: alexandradogaru.wordpress.com

Și corifeii îmbătrânesc urât, nu-i așa?

Un jurnalist cunoscut a scris un articol despre nu știu ce a făcut sau nu a făcut președintele Iohannis. În material, jurnaliștii acreditați la Cotroceni sunt “fătuce și guguștiuci”, iar barba unui reporter e “bărbuță ca de peri pubian”. În ultima vreme, figurile de stil ale acestui ziarist încep să semene cu “mesajele” lăsate de diverși indivizi prin toaletele publice. ziareOricât de multe păcate ar avea presa (și chiar are), e ușor imoral să speli pe jos cu cei care duc greul în orice redacție, aleargă toată ziua pe teren pentru niște salarii modeste, în timp ce tu zaci prin studiouri și-ți schimbi rapid părerea în funcție de cine dă mai mult. Oare câte frustrări și câte complexe trebuie să fie în spatele “marelui condei”? Habar nu am, probabil că multe. Oricum, nu putem decât să ne rugăm să avem ceva mai mult noroc și să îmbătrânim măcar o idee mai frumos. Ar fi o mare realizare, poate chiar mai mare decât aceea de a fi un așa corifeu. 🙂

sursa foto: fraunhofer.de

Adio, prieten drag!

Feri Vasas s-a stins. Ginerele său m-a sunat în această seară. vasasPe Facebook, niște jurnaliști destoinici îl “omorâseră” pe Feri încă de dimineață. Domnul Vasas mi-a fost primul șef în presă. Aveam 18 ani și lucram la agenția de știri a Tele 7 abc. El m-a învățat să scriu știri, m-a făcut albie de porci atunci când am greșit, m-a lăudat când am reușit vreo mărgică. Ulterior, m-a presat să scriu povești de front și a fost redactorul “Războaielor mele” și al “Țării cu un singur gras”. În fiecare primăvară mă invita să le vorbesc masteranzilor săi de la Jurnalism.carte

Feri, prietenia ta m-a onorat întotdeauna și a fost dovada că, din când în când, am reușit câte ceva. Să te odihnești în pace, prieten drag!

sursa foto: Vlad Petreanu

I am The New York Times

New York Times, Reuters și Associated Press nu au publicat imagini cu caricaturi din Charlie Hebdo, explicând că regulile interne le interzic să lezeze sensibilitatea religioasă a cititorilor. je suis charlieMi se pare o măsură de bun-simț. Respect dreptul celor de la Charlie Hebdo de a avea această politică editorială, însă trebuie să spun că nu le apreciez “satira”. În democrație, cine e deranjat de așa ceva poate ignora sau se poate adresa jutiției, dacă se simte lezat. De ce nu aș publica eu niciodată multe dintre caritaturile din respectiva revistă? Nu pentru că mi-ar păsa de extremiști sau pentru că mi-ar fi teamă. Ei reprezintă un procent destul de mic din populația musulmană, în condițiile în care aceasta a depășit 1,6 miliarde. Nu le-aș publica pentru că nu aș vrea să jignesc sutele de milioane de moderați care chiar cred în Islam. După atacul laș de la Paris, din punct de vedere uman, nu pot să nu spun și eu răspicat: ” Je suis Charlie”. Din punct de vedere jurnalistic însă, spun la fel de tare: ” I am The New York Times, Reuters and Associated Press”!

sursa foto: Christian Hartmann/Reuters

P.S. Oricum, linia editorială a revistei a fost doar un pretext. Teroriștii erau hotărâți să ucidă…

Din breaslă

O domnișoară de la o televiziune de știri (reporter special) a fost trimisă de șefi la un accident de circulație. Cei din redacție i-au dat exact locul în care avusese loc evenimentul. reporteritaDupă ce a bâjbâit vreo 20 de minute fără rezultat, ea a sunat un polițist pentru a cere explicații. Omul i-a descris și el cât a putut de bine zona cu pricina.

– Aaaa, am trecut pe acolo, dar nu am văzut nimic. Erau doar foarte mulți polițiști adunați, a replicat colega noastră.

Cine râde e chiar răutăcios. Poate era o demonstrație a polițiștilor sau un chef al lor sau o nuntă sau ceva…

 

sursă imagine: dreamstime.com