Tag Archives: melteni

Din avion

Am zburat la Paris cu TAROM. Nu a fost rau: avionul curat, mâncarea civilizată pentru timpurile acestea, echipaj prietenos. La întoarcere, când avionul rula spre pistă, o voce dogită a spart liniștea cabinei.

Să-mi bag p_ _ _-n români și-n avioanele lor de căcat, a înjurat tânăra din spatele meu.

Nu vă gândiți că era vreo franțuzoaică, nu. CDGEra româncă sută la sută! Intrigat, m-am întors să o văd pe cea care făcea spume. Îmbrăcată strident și plină de tatuaje prost făcute,  o fată de vreo 24-25 de ani era supărată că nu putea închide aerul ce îi sufla din plafon. O singur privire mi-a fost suficientă ca să înțeleg că, la Paris, domnișoara nu se învârtise prin Cluny – La Sorbonne, ci prin Place Pigalle.

– Cheamă dracu’ ospătaru’, i-a cerut răstit unei prietene ce stătea pe scaunul de lângă ea.

– Nu se zice ospătar, fă! E steward. Și nu mai vorbi așa! Ne aude oamenii ăștia…

– Și dacă ne aude ce?, nu s-a lăsat intimidată tânăra dezamagită de avionul TAROM. Să ne audă. Dă-i dracu’!

– Ce faci fă dacă se ia ăștia de noi, ăăă?

– Ce fac?, a părut puțin descumpănită compatrioata noastră. Mă piș pă ei, fă! Da, da, mă piș pă ei!

Domnișoara cu tatuaje neclare s-a calmat imediat după decolare. Nu i-am mai auzit gura. A dormit tot drumul ca o divă: ochelari de soare, capul pe spate și un fir de salivă-n colțul gurii. La Otopeni, fetele ( erau 3 în total) au fost așteptate de un brunet burtos cu maiou cu găurele. Cred că era o rudă…  Glumesc, da?

 

Polemizând cu un bădigard

Nu sunt în cea mai bună perioadă. Am luat un virus adus de Smaranda de la grădiniță și sunt în câteva zile de medical. Sma a avut și ea aproape 40 de grade și, ca și cum nu ar fi fost suficient, îl am și pe tata internat pentru o minoră intervenție chirurgicală. floreascaDa, nu e nici cea mai neagră perioadă, dar nici cea mai roz. În aceste condiții, ieri seară, încărcat cu mâncare, suc și fructe, am mers la Floreasca să-l văd câteva minute pe tata. Programul de vizită se termină la ora 20. Eram bucuros că era 19 și 50. Nu doream să parlamentez cu paznicii și chiar urăsc să dau șperț.

– Unde mergi?, m-a interpelat un plăvan pe un coridor de la urgențe. Avea vreo 40 de ani. Burta i se revărsa peste centură. Stătea răscrăcănat și mă sfredelea cu niște ochi mici, plantați aproape-n mijlocul unei fețe lombroziene, fix ca două bomboane pe colivă.

– Merg la ortopedie. Îl am pe tata internat. Oricum, am văzut afișul și mai am 10 minute, timp berechet să las astea și să plec.

– Băăă, nu că acu’ chiar mă enervezi. Tată, dacă-mi mai zici așa, chiar nu te mai las! Înțelegi, tată?, s-a rățoit malacul.

– Mă scuzați, dar nu cred că sunteți tatăl meu. V-am zis că tata e internat la ortopedie, am replicat cu o privire senină.

Lumea din jur a început să chicotească, lucru care l-a înfuriat și mai tare pe străjer. Pe un ton ridicat, a continuat să-mi explice ca la 19,45 se închide de fapt spitalul. Văzând că nu o scot la capăt, am profitat de o pauză de respirație și l-am întrebat:

– Așa e că te cam încurcă serviciul?

– Ăăăă, nu. Cum adică?

L-am lăsat pe gânduri și mi-am văzut de treabă. Aș vrea să-i mulțumesc. Discuția cu el a fost singura pată de culoare într-o zi plină de Nurofen, febră, orteze, indici de coagulare. 🙂

Lăcomie incredibilă

M-am oprit la o cafenea Gloria Jean’s. GloriaI-am cerut fetei de la casă un espresso scurt.
– Nu mai avem în meniu, mi-a zis domnișoara ușor fâstâcită.
– Poftim?
– Nu mai servim decât espresso dublu?
– De ce?
– Adică vă pot face un espresso scurt, dar vă iau banii pentru unul dublu. Așa au hotărât șefii, espresso scurt nu mai este în meniu.

Nu mi-a venit să cred…Puteau pur și simplu să-l scumpească. Un espresso scurt costa 7,5 lei, iar unul dublu 10 lei. Deci o mârlănie de 2 lei. De 2,5 lei mai exact. În România, Gloria Jean’s a fost adusă de niște turci. Turcu-i turc chiar și cu franciză australiană. Nu-i nimic. Există Starbucks!

Completare: Le-am trimis un email celor de la Gloria Jean’s. Directorul general mi-a răspuns azi: “Imi pare rau ca ati interpretat in acest mod exprimarea nefericita a unui angajat. De fapt, ce s-a intamplat reprezinta alinierea meniului din Romania la meniul international. In conceptul GJC nu exista espresso mic, iar noi aveam obligatia de a respecta retetarul impus de francizorul Australian.”

Vezi și: Meschinăria comerciantului român

Imagine în stil sovietic

În Berlinul controlat de ruși, a fost un obscur agent KGB. În 2000, Elțîn l-a făcut președinte. A stat două mandate, și-a ales succesorul și a rămas “doar” premier. Îhî, de Putin vorbesc. În 2002, în Murmansk, l-am văzut cum stătea neputincios în fața rudelor marinarilor care muriseră cu zile în submarinul Kursk. Era la început. Ulterior, a făcut tot posibilul să ajungă un lider puternic. Nu vă gândiți că a implementat reforme care să întărească economia și să crească PIB-ul. Nuuu! A ales varianta de imagine. A zburat cu jet-ul în Cecenia. A vânat balene. A ajutat la salvarea tigrilor siberieni. S-a pozat la pescuit. Cu “brandul” dezgolit, normal. Ultimul caraghioslâc publicitar le întrece pe toate. Câteva minute, s-a scufundat la 2 metri în Marea Neagră și a găsit două amfore vechi de nu știu câte secole. Doar că fraierii care le plantaseră pentru a fi găsite de marele conducător au uitat un singur aspect: vasele erau prea curate pentru niște obiecte care au zăcut pe fundul mării sute de ani. KGB-iștii care se ocupă de imagine muncesc, nu gândesc, daaa? Să vă fie clar!

La (pe) iarbă verde

Palatul Mogoșoaia arată foarte bine.  Autoritățile locale l-au renovat, au amenajat gradinile, au refăcut aleile. Au făcut chiar și o parcare. De acolo și până la palat, mergi pe jos cam o sută de metri. Enorm pentru mulți dintre noi. Dovadă că spațiul verde s-a transformat în parcare pentru meltenii care se tem ca nu cumva să le scadă șuncile de pe cur. În România, cred că ar avea mare succes mall-ul cu parcarea în mijlocul magazinelor și piscina în care poți intra direct cu suv-ul.

Cu girofarul prin oraș

Eram ieri seară pe Calea Victoriei. Mergeam la un direct din fața Ministerului de Interne. Se circula bară la bară. Oribil… Doi motocicliști de poliție au început să dea mașinile la o parte. Cu sirene, girofar și tot tacâmul. S-a făcut cu greu o breșă și au apărut: un Passat de poliție și un alt Passat albastru. Cele două mașini deschideau calea unui impozant Mercedes S600. Pe bancheta din spate cine stătea nerăbdător să ajungă la o destinație doar de el știută? Continue reading