Tag Archives: presă

Despre violența în presă și pe net

Combatem și-n concediu! 🙂 Am intrat prin telefon la “Ora de știri” și am vorbit despre violență, presă și jurnalism cetățenesc. Colegii mei l-au avut în studio pe Mihai Coman, profesor universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Înregistrarea e mai jos.

Mizerie și ipocrizie

Toată lumea a sărit să o crucifice pe infirmiera care s-a fotografiat cu Gabriel Cotabiță. hieneNu știu cât de vinovată e. Poate că i-a cerut acordul, poate că nu i-a cerut și atunci e un gest infect. Oricum, mizeria cea mai mare a fost făcută de cei care au hotărât să publice fotografia. Unii au mai ars-o și moraliști, condamnând gestul infirmierei, vorbind despre bun-simț. De fapt, cei care au răspândit fotografia controversată nu au făcut altceva decât să-l expună pe Gabi, să-l arate într-o ipostază în care niciun om normal nu ar vrea să fie văzut. Oribil!

sursa foto: cliparts.co

Și corifeii îmbătrânesc urât, nu-i așa?

Un jurnalist cunoscut a scris un articol despre nu știu ce a făcut sau nu a făcut președintele Iohannis. În material, jurnaliștii acreditați la Cotroceni sunt “fătuce și guguștiuci”, iar barba unui reporter e “bărbuță ca de peri pubian”. În ultima vreme, figurile de stil ale acestui ziarist încep să semene cu “mesajele” lăsate de diverși indivizi prin toaletele publice. ziareOricât de multe păcate ar avea presa (și chiar are), e ușor imoral să speli pe jos cu cei care duc greul în orice redacție, aleargă toată ziua pe teren pentru niște salarii modeste, în timp ce tu zaci prin studiouri și-ți schimbi rapid părerea în funcție de cine dă mai mult. Oare câte frustrări și câte complexe trebuie să fie în spatele “marelui condei”? Habar nu am, probabil că multe. Oricum, nu putem decât să ne rugăm să avem ceva mai mult noroc și să îmbătrânim măcar o idee mai frumos. Ar fi o mare realizare, poate chiar mai mare decât aceea de a fi un așa corifeu. 🙂

sursa foto: fraunhofer.de

În ritm alert, pe urmele lui Victor Orban

Guvernul a avizat propunerea legislativă a lui Șerban Nicolae (PSD) care prevede că oricine dezvăluie informații din dosarele penale riscă până la 3 ani de închisoare. Un citat elocvent: “Dezvăluirea de informații care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă fapta este săvârșită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.jurnalismFrumos, nu? Ce atâtea stenograme, ce atâtea transmisiuni în direct de la DNA, ce atâtea dezbaterii despre sumele uriașe sifonate de diverși… În opinia puterii, anchetele trebuie să se desfășoare într-o liniște mormântală. Ordine, tovarăși! Jurnaliștii trebuie să aștepte sfârșitul proceselor cronofage și abia atunci, timid, să scrie ceva. Eventual, înainte de publicare, materialele să ia bun de tipar de la Biroul de presă al Guvernului.  Mda, dacă te uiți mai atent, dictatura se poate vedea la orizont.  În acest ritm, peste puțin timp vom dezgheța relațiile cu tovarășii nord-coreeni. Copiii noștri vor învăța și ei că liderii nu urinează, vorbesc cu delfinii și aduc ploaia. Nu mereu, doar atunci când agricultura are mare nevoie. Da, suntem pe drumul cel bun. Călcăm rapid și apăsat pe urmele Ungariei lui Victor Orban. Punem căluș presei, corupți oricum avem. Mai rămâne să batem palma cu Putin…

sursa foto: enca.com

P.S. Sincer, la cum arată societatea civilă, nu mă aștept să opunem vreo mare rezistență din interior. Vestea bună e că Bruxelles-ul și Washington-ul par să nu ne abandoneze…Cel puțin nu încă.

Completare: Guvernul ne asigură că rămânem o democrație emergentă. Inițial, Biroul de presă al Executivului a transmis miercuri după-amiază că a fost avizat favorabil proiectul legislativ, dar a revenit cu un comunicat la ora 22.38 în care arată ca avizul a fost nefavorabil. Detalii aici.

Turcescu, un acoperit…de ridicol

Am citit pe paginademedia.ro că Robert Turcescu a chemat poliția pentru că o echipă de la RTV îi păzește non-stop poarta. Cred că e enervat să observi că unii stau ostentativ la fereastra ta, probabil cu intenția să te intimideze. Și mai frustrant e când vezi că autoritățile nu prea au ce să facă: oamenii stau pe domeniul public, nu fac zgomot, nu încurcă circulația etc. Acum câteva săptămâni, robert-turcescu1-1024x850când a avut nevoie, Robert s-a folosit totuși de “echipa de filaj”. Imediat după delirul mistico-religios, Turcescu a dat niște interviuri exclusive celor care-i păzeau poarta. Acum nu mai are nevoie și nu îi mai suportă. Pot să înțeleg și asta. Ce nu pot să înțeleg e de ce Robert și-a încheiat postarea de pe Fb. cu niște aere de mare virgină, șefă de catedră la Jurnalism. “Meseria de jurnalist trebuie reașezată acolo une îi e locul: în slujba publicului și nu în solda unor moguli cu interese politice și financiare oculte indiferent cum s-ar numi ei!” Pe bune, Robert? Adică niște reporteri de teren alergați non-stop și plătiți cu maximum 3000 de lei pe lună sunt de mare rahat pentru că lucrează la “mogul”. Ăia care au luat de la “mogul” sute de mii de euro tocând DOAR subiecte politice (cu care se manipulează foarte ușor) sunt niște mega-meseriași, morali, drepți, stâlpi ai breslei, non-stop în slujba cetățeanului. Pe bune?

sursa foto: catavencii.ro

Nașu’ și-a găsit nașul

“Nașu'” este porecla pe care ziariștii “bătrâni” i-au dat-o lui Sorin Roșca Stănescu. La 18 ani, când am venit în presa centrală, cam așa era descris de colegii mai experimentați: jurnalist vechi, patron de ziar, bogat, cu relații. Ca orice om, SRS a făcut și lucruri bune, dar și mai puțin bune. Unii îl laudă pentru că a ajutat tinerii ziariști, alții susțin că a profitat de puterea ziarului și a făcut bani șantajând diverse firme. Cum nu a existat vreo hotărâre judecătorească definitivă, e greu de spus dacă a fost așa. Cert este că Înalta Curte l-a condamnat ieri la 2 ani și 4 luni în dosarul Rompetrol. Inițial, instanța inferioară îl achitase. Amănunte despre acest caz găsiți în clipul de mai jos, clip ce conține o știre din Telejurnal și o transmisiune în direct pe care am făcut-o din fața penitenciarului Rahova.

Weekend B1

Drumurile-n viață sunt tare întortocheate. Un fost coleg din Antena 3 m-a invitat la o emisiune realizată de el la televiziunea B1. Timp de o oră, am stat de vorbă cu Mihai Jurca despre războaie, jurnalism, televiziune și, normal, Coreea de Nord. În studioul B1 am întâlnit și o colegă cu care am făcut multe materiale legate de poliție și justiție, Adriana Stoicescu, acum producătorul emisiunii moderate de Mihai.  A fost plăcut să mă întâlnescu cu amândoi. Adriana, Mihai, mulțumesc, deși uneori emisiunea a avut tente ditirambice! 🙂

Dacă vreți să vedeți emisiunea, dați click pe fotografia de mai jos. Partea în care am fost invitat începe la 1:00:20.

B1tv

Mizeria lor/ mizeria noastra

Cred ca multi romani au o placere masochista in a se vedea cei mai amarati, rupti-n cur si tristi. imageM-am uitat in presa si am vazut titlurile legate de reflectarea in raportul MCV a activitatii jurnalistilor din Romania, a campaniilor  mediatice etc. Nu spun ca nu aveam necazuri in breasla. Avem si sunt maricele, insa am stat si m-am gandit la ce se intampla, de exemplu, in Marea Britanie. Sa ne uitam doar la ce s-a intamplat in curtea lui Murdoch: jurnalisti care au ascultat telefoane, au mituit politisti, un fost purtator de cuvant al unui premier arestat. Mai punem si BBC-ul zguduit de descoperirea unor mega-perversi/ vedeta, care au violat zeci de fetite si baietei si ne ingrozim. Atunci ma intreb de ce rahatul lor e stralucitor si al nostru e nasol si pute? Da, trebuie sa invatam din greseli, sa le indreptam, dar, macar din cand in cand, atunci cand suntem batuti peste palme cu rigla, sa-i amintim ” tovarasei invatatoare Europa” ca nu suntem singurii prosti din curtea scolii!

Cel mai prost ofiter de presa

Peste 10000 de oameni din Bangladesh sunt blocati in tabara de la Shusha. Guvernul lor nu a trimis niciun avion care sa ii ia acasa si nici nu da semne ca ar trimite. In aceste conditii, m-am dus la cortul ONU sa intreb ce fac Natiunile Unite pentru oamenii astia amarati care se uita cum altii pleaca acasa.
– Buna ziua! Sunt jurnalist roman si as vrea sa vorbesc cu un ofiter de presa.
– Eu sunt de la presa, imi raspunde o domnisoara durdulie.
– As vrea sa stiu ce va face ONU cu cei din Bangladesh. Guvernul lor nu trimite avioane…
– E problema guvernului din Bangladesh, imi zice scurt duduia.
– Cred ca glumiti. Si ONU ce face? Se ocupa de interviuri si aparitii TV?
– Eu abia acum doua ore am ajuns din Germania, s-a scuzat femeia, dandu-si seama de enormitate pe care tocmai o slobozise.

Oricum, femeia este cel mai netalentat ofiter de presa pe care l-am intalnit.

Un material despre comunitatea de refugiati din Bangladesh din Shusha gasiti aici.

Războaiele mele

S-ar putea să fi câștigat cel puțin o bătălie, dacă nu chiar un mic război. Cel puțin asta mi-au arătat zecile de oameni  veniți la Clubul Țăranului. Vă spun cinstit că nu mă așteptam să vină atâta lume: colegi de breaslă, prieteni de la Antene, din TVR, bloggeri, dar și unii care nu au nicio legătură cu televiziunea. Tolo și Ovidiu Șimonca au vorbit ( uneori prea frumos) despre carte și despre momentele grele prin care trece presa românească. Le mulțumesc tuturor celor care chiar m-au onorat cu prezența. Mi-au demonstrat că mai există o șansă. Am putea scăpa de știrile cu fete siliconate, chiloți, Bote, Nichita, fotbaliști bețivi, borfete de Dorobanți, politică de șanț. Când toate acestea vor fi trecut în planul doi, când acestă mâzgă de pe obiectivele noastre va fi fost ștearsă, s-ar putea să redescoperim lucrurile care contează cu adevărat.

Despre lansare au scris Tolo și Mediafax. Voi merge astăzi și la Hotnews.