Tag Archives: Smaranda

În căutarea rândunelelor

Două rândunele și-au făcut anul acesta cuib la geamul dormitorului meu. Smaranda a fost fascinată de cât de repede și-au fost construit “căsuța”. Dimineața stătea și se uita cum cele două păsări zburau în cerc la geamul nostru. Apoi au apărut puii…

© Joshua Earle

© Wade Lambert

De frică să nu îi sperie, Smaranda stătea minute-n șir după perdea și le asculta sporovăiala. Acum câteva săptămâni a constatat că rândunele au plecat spre țările calde. A intrat pe internet și a descoperit că rândunelele de la noi se retrag iarna în Africa de Sud. Și uite așa ne-a venit ideea să mergem pe urmele lor. Bine, nouă nu ne va lua așa de mult să ajungem acolo, va fi mult mai simplu. După ceva documentare, am ales Agetur pentru o vacanță de două săptămâni. Chiar dacă nu vom găsi rândunelele de la geamul nostru, sigur vom vedea lei, girafe, pinguini, balene. Va fi senzațional pentru Smaranda, care e îndrăgostită de mai toate personajele din Madagascar. Oricum, ea iubește foarte mult animalele. Are un golden retriever și două pisici, dar cred că și-ar face un adevărat parc zoo, dacă am lăsa-o. În altă ordine de idei, pe lângă safari, ne-am gândit că atunci când acasă va fi viscol, noi vom putea face plajă și baie-n ocean. Poate și un pic de surf, de ce nu? 🙂

Dacă și voi vreți să plecați prin lume, intrați pe site-ul Agetur și alegeți un circuit. Găsiți cam tot ce se poate: circuite în America Centrală, Africa, India și China, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, America de Nord. Lasați aici un comentariu cu motivul pentru care alegeți destinația. Cel mai simpatic răspuns va fi premiat cu un voucher de 300 de euro pentru circuitul ales. Cred că merită să ne urmăm visul #macarodatanviata!

Completare: Câștigătorul voucherului de 300 de euro va fi anunțat luni, 8 octombrie. Nu va fi ușor să alegem. Spun “să alegem” pentru că vom fi doi: Roxana (Agetur) și cu mine. 🙂

Discuții cu Smaranda

Smaranda (8 ani) vorbește foarte mult, e curioasă și întreabă non-stop. Acum câteva zile eram în mașină.
– Tata, de ce în Australia i-au dat Simonei tava aceea după ce a pierdut?
– Este premiul pentru locul al doilea, i-am zis eu.
– Pe bune? Am crezut că e ceva de genul: “Tava asta e ca să ai o meserie când te vei lăsa de tenis. Poți să te faci ospătar”. 🙂

P.S. I-am povestit câți bani a câștigat Simona din tenis. Nu prea înțelegea cât înseamnă 20 de milioane de dolari și m-a întrebat:
– Deci poate să-și ia o căsuță frumoasă, nu?

foto © EPA-EFE / LUKAS COCH

Coșmarul unui tată metalist

Smaranda i-a scris lui Moș Crăciun. Chiar nu a cerut lucruri mari. Vrea: un caiet studențesc, o tăbliță cu markere, o cutiuță pentru colecția de gume de șters, un nou penar și un cadou-surpriză. După fiecare lucru a scris “Mulțumesc”. Buuun, nimic ciudat. Ce credeți însă că a fost trecut chiar la punctul I? A cerut 5- da,da,5- afișe cu Michael Jackson!!!! Mda, nici nu știam că ascultase. Am înțeles că l-a descoperit pe artist la o colegă de clasă și…. a fost dragoste la prima ascultare. Mi-a spus că piesele preferate sunt: “They don’t care about us”, “Remember the time” și “Black or white”. A fost o mică lovitură pentru un tată mare fun Metallica, Sepultura, Pantera și tot așa.

P.S. Am crescut enorm în ochii ei când a aflat că l-am întânit pe mega-star. Aveam 20 de ani și eram reporter la Tele 7abc. Cum concertul de la București din 1996 a fost organizat de Marcel Avram (unul dintre patronii televiziunii) am putut ajunge foarte aproape de Michael. Am avut chiar o fotografie cu el. Am preferat să pun aici poza de dupa întâlnirea cu James Hetfield. Cred că mă înțelegeți…  :))

P.P.S. Pentru cei foarte serioși vreau să precizez că este vorba de o glumă. Michael Jackson a revoluționat muzica, a produs videoclipuri cu mult înaintea timpului lui. Chiar am fost bucuros că am văzut concertul din ’96 și că am avut acces în culise.

Te-a jucat un băiat!

Am fost cu Smaranda la cursurile de teatru. După gimnastică, aceasta este cea mai nouă pasiune. Am lăsat-o la curs și am revenit să o iau după vreo 2 ore. Nici n-a urcat bine în mașină că mi-a zis:

– Tata, te-a jucat un băiat?

– Cum adică?

– Adela -o fată din clasa a patra- are un coleg care te-a jucat într-o piesă.

– Ce piesă?

– La școală a fost Adelin Petrișor, reporter.

– De unde știi tu asta?, am întrebat-o eu.

– Cum de unde știu? Mi-a zis Adela după ce te-a văzut.

După câteva minute de tăcere (ceva foarte rar), Smaranda m-a bătut pe umăr și mi-a zis:

– Nu știu cum ai fost în piesă, însă să știi că mie-mi place cum ești în melodia “Dunitru”. :))

Ziua tatălui

Habar nu aveam că Ziua Tatălui se sărbătorește și-n România. Am aflat abia anul acesta de la Smaranda. A adus acasă proiectul făcut la ore. Învățătoarea i-a pus pe copii să aleagă de pe tablă doar cuvintele care îi descriu pe tați. Când am deschis inima de hârtie și am văzut ce alesese Sma, aproape că mi s-au tăiat picioarele. Potrivit fiicei mele, eu aș fi: drăgălaș, iubitor, bun, haios, curajos, jucăuș, sportiv, deștept, puternic și… smile. Sincer, cadoul m-a emoționat foarte tare. Nici măcar mama nu cred că are o părere atât de bună despre mine. Ulterior, Smaranda i-a spus Mariei (în mare secret) că pe tablă era și cuvântul “bucătar”, însă chiar nu avea cum să-l aleagă pentru că eu comand mâncare sau o duc la restaurant. :))

Și eu te iubesc enorm, Smaranda!

Despre o învățătoare

Smaranda este foarte vorbăreață. Lumea zice că seamănă cu mine. Eu nu zic nimic, însă se pare că lumea are de această dată dreptate. 🙂 În fine, mă distrează când Smaranda mă mitraliază cu întrebări, deși, vă rog să mă credeți, nu e ușor să-i faci față. De curând, ea și-a deranjat învățătoarea cu prea multe întrebări.

– De ce pui atâtea întrebări, Smaranda?

-Pentru că sunt la școală și trebuie să învăț lucruri…

Răspunsul, deși ușor obraznic, mi s-a părut corect. Cred că un dascăl ar trebui să fie bucuros atunci când un copil e curios, nu să încerce să-i închidă gura. Dar ce știu eu? Nu sunt dascăl, ci doar părintele unui copil locvace. Știu sigur însă că meseria de dascăl este vocațională. Exact ca cea de jurnalist.

Un Porsche decapotabil

Smaranda a fost plecată într-o tabără în vacanța de Paște. La un moment dat, o învățătoare i-a întrebat pe cei din clasa ei ce ar face dacă ar avea 1000 de lei. Un băiețel s-a înfipt primul și a zis scurt că și-ar lua un Bugatti. Sofia -o prietenă foarte bună a Smarandei- a spus că și-ar cumpăra o pisică și 4 hamsteri. Rebeca- o altă prietenă- a anunțat sigură pe ea că deja îi are. Și atât. Ema le-a arătat tuturor că sunt superficiali și a spus că ar construi un spital pentru animale. Când i-a venit rândul, Smaranda a mărturisit că, dacă ar avea 1000 de lei, sigur și-ar lua un Porsche galben. Decapotabil, normal. Mda, nu tu un i8, un M6 sau măcar un M4. Nu, un Porsche! Asta e…Acum sper doar ca cei de la BMW România să nu afle și să-mi rezilieze contractul. Dar nu prea au cum pentru că mai nimeni nu-mi citește blogul. 🙂

foto © Porsche

 

Dragi moldoveni

Smaranda are 7 ani și deja și-a făcut “un caiet de discursuri”. Când l-a descoperit, Maria a zis că se cam îngroașă gluma. Mai jos e un fragment dintr-un “discurs” pe care l-am descoperit acum câteva zile.

Dragi moldoveni,

Eu sunt președintele vostru și vreau să țin un discurs. Moldova este o țară minunată, deși nu prea se poartă blugi.”

Nu m-am lămurit despre care Moldovă este vorba. Blugi am văzut și la Iași și la Chișinău. Sper să mă lămurească domnișoara “președinte”. Oricum, Maria are dreptate. Nu cred că ne va fi ușor. :)))

Despre prietenie

Mergeam spre casă. Smaranda se uita lung pe geamul mașinii și nu zicea nimic, lucru neobișnuit pentru o fetiță extrem de locvace.

– La ce te gândești, am întrebat-o eu.

-La nimic, dar să știi că nu mai sunt prietenă cu Ema,  a zis ea apăsat.

-De ce?

-Am prins-o cum își făcea semne cu o fată care nu-i prietenă cu noi…

-Zău? Și e grav?

-Daaaa. Nu-ți faci semne decât cu prietenii foarte buni!

Cam așa arată prietenia la 7 ani…  🙂

41

  • 41 de ani de viață;F16Guerrilla
  • aproape 22 de ani de televiziune;
  • aproape 7 ani de “tatăl Smarandei”.

Îmi doresc mulți ani cel puțin la fel de buni și frumoși! 🙂

 

P.S. Le mulțumesc din suflet celor 9 prieteni (pe cei mai mulți nu îi știu) care de ziua mea au donat 1030 de lei pentru Hospice Casa Speranței, o fundație care îngrijește bolnavii incurabil.