Tag Archives: Smaranda

Un portbagaj de flori

Am fost invitat să le vorbesc elevilor de la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești. Amfiteatrul a fost plin, în primele rânduri fiind chiar și câțiva elevi din clasa a cincea. CaragialeLe-am povestit despre Coreea de Nord, despre România de dinainte de ’89 și i-am sfătuit să încerce să afle cât mai multe despre trecut. De ce? Simplu, ca să nu repete greșelile părinților și bunicilor noștri. Elevii au văzut și reportajul meu de la Phenian. Au urmat zeci de întrebări.  O fetiță din clasa a cincea a vrut să afle cum reușesc dictatorii să pună mâna pe diverse țări? Profitând de neatenția cetățenilor și de faptul că oamenii uită ușor trecutul, am încercat eu un răspuns. Caragiale 1La sfârșit, după ce am primit foarte multe flori, m-am simțit un mic Kim Jong-un. Smaranda și Maria s-au bucurat de ele și vă mulțumesc!

P.S.

Cu o zi înainte, la Brașov, le-am vorbit purtătorilor de cuvânt de la ISU și Ambulanță. Un pompier m-a rugat să numesc 3 persoane publice pe care le prețuiesc pentru discurs. I-am amintit pe CTP, Cătălin Tolontan și pe Andrei Pleșu. Numele redactorului-șef al Gazetei Sporturilor a produs rumoare. Tolo a scris foarte mult despre Colectiv, ISU, sponsorizări, pompieri. Ulterior, când cineva m-a întrebat când m-am temut cel mai mult, am spus că atunci când am mărturisit că-l apreciez pe Tolontan într-o sală plină cu pompieri. Au gustat gluma, dovedind că au și umor, nu doar curajul de a intra în flăcări.:)

Prima zi de școală

Smaranda a început școala. Are 5 ani și 9 luni și este clasa zero. Nu ne-a fost ușor să o dăm anul acesta. Inițial, ni s-a părut prea mică, însă nici nu am vrut să ajungă să intre în clasa întâi la aproape opt ani. M-am gândit că până la urma urmei și eu am mers în clasa întâi la 6 ani și 2 luni și n-am murit. Prima zi de școală a Smarandei a fost așa cum mă așteptam: cu copii în careu, cu părinți emoționați, cu discursuri ale profesorilor și cu o mică slujbă. dorinte SmaCe mi-a plăcut foarte tare a fost că fiecare boboc a primit un borcanel în care erau 3 frunze de hârtie.  După ce au scris pe ele 3 dorințe, copiii le-au înapoiat învățătoarei, care a promis că îi va ajuta să le îndeplinească. Seara, imediat ce a ajuns acasă, Sma a trecut la completat.  Pe prima a scris că-și dorește să știe tot. Cea de-a doua a fost să-și găsească cutia de mâncare pe care o credea pierdută, iar cea de-a treia a fost să nu-i mai fie frică de nimic. Prima dorință m-a făcut să râd în hohote, gândindu-mă că nici măcar NSA nu și-a propus să afle chiar tot. Maria mi-a adus aminte că Smaranda ne-a mai surprins și în trecut. Întrebată fiind care ar fi cea mai importantă dorință pe care ar vrea să o vadă îndeplinită, ea a răspuns senin:

Aș vrea să am un aparat care să-mi îndeplinească orice dorință!  🙂

Artista familiei

Smaranda desenează foarte mult: zâne, prințese, fluturi, copii, aproape orice. Un top de hârtie nu-i ajunge prea multă vreme. De multe ori mă surprind combinațiile ei de culori. În ultima vreme a început să-și deseneze familia. E foarte interesant că desenele au două perspective: din față și din spate. Mă distrează că niciodată nu uită să-mi evidențieze barba. 🙂

familiafamilia 1

La Disneyland

Am fost 5 zile la Disneyland Paris. Mi-a plăcut doar pentru că Smaranda a fost extrem de încântată de parc și de întâlnirile cu personajele Disney. Din punctul de vedere al unui adult acolo ai parte de foarte mult kitsch la prețuri foarte mari. Să începem cu hotelul. Poți să te cazezi la unul dintre cele 8 hoteluri din jurul parcului. Au de la 2 până la 5 stele. Castel DisneyNoi am stat la New York, 4 stele, aflat la câteva minute de mers de intrarea în Disneyland. Cazarea este deci pentru toate buzunarele, iar în prețul camerei ai și biletele pentru parc. Mai mult, ai acces în Disneyland  încă de la ora 8, nu de la 10. Cea mai mare problemă o reprezintă mâncarea. Vei găsi doar junk foarte scump. De exemplu, la Cafe Mickey, loc unde diverse personaje Disney se învârt printre mese, fac fotografii cu copiii și dau autografe, cel mai ieftin meniu pentru adulți (antreu și fel principal, fără băuturi sau desert) costă 33 de euro. Alte câteva prețuri: o apă – între 3 și 4 euro, o bere – în jur de 8 euro, o vată pe băț – 4 euro, un covrig – 4 euro. MinnieBun, partea cu prețurile mari aș mai putea să o înțeleg. Nu am putut pricepe de ce mâcarea trebuie să fie și proastă și asta în Franța, o țară cu bucătărie excelentă. Acum să trecem la distracție. Disneyland are două secțiuni: parcul cu Castelul Disney, Pirații din Caraibe, Casa Prințeselor etc. și Studiourile Walt Disney. Și adulții și copiii vor avea parte de distracție în ambele zone. Nu trebuie ratate în parc Parada personajelor de la 17,30 și focul de artificii  și proiecțiile de pe Castelul Disney de la ora 22. Adulții pot avea parte de multă adrenalină în roller coaster-ele “Indiana Jones™ and the Temple of Peril” și “Big Thunder Mountain” (m-am dat și cu Sma), ambele în parc, dar și  în “The Holywood Tower”, “Rock ‘n’ Roller Coaster starring Aerosmith” și “RC Racer”, toate trei în Studiouri. Noi am fost la începutul sezonului și a fost oricum aglomerat. Am stat la coadă la mic dejun, iar în parc am stat cel puțin 20 de minute la fiecare atracție. Cred că în lunile de vară este mult mai rău. Cam asta e. Distracție plăcută!

La 2000

Smaranda a schiat pentru prima dată în Valea Soarelui și Valea Dorului. Am fost impresionat de stoicismul de care a dat dovadă: nu s-a plâns de drumul lung, stat în picioare în telecabină, clăpari rigizi, cărat schiuri. A făcut vreo 4-5 coborâri și s-a bucurat de călătoriile cu telescaunul. Este al doilea an în care Smaranda ia lecții de schi. SmaAnul trecut a făcut doar vreo 4 ore. Anul acesta s-a dat mult mai mult. Se vede evoluția: stă bine pe vârfuri, nu pe cozi, face plugul și ia viraje relativ ușor. Mi-a plăcut că are curaj și nu se teme de pârtie. Sigur, multe vin și de la ea, însă meritul este al Mădălinei, monitorul Smarandei. Ea nu doar schiază foarte bine, dar chiar știe să interacționeze cu cei mici. Smaranda o place tare mult și are mare încredere în ea. Dovada a fost că a stat cu Mădălina și a fost de acord ca eu să plec să mă dau în ritmul meu. Dacă aveți nevoie de un monitor bun pentru cei mici, găsiți aici.

La mulți ani, Smaranda!

Cel mai bun lucru din viața mea împlinește astăzi 5 ani. Îi doresc sănătate, fericire și noroc. Smaranda este cel mai frumos și mai complicat “război”. De ce? Pentru că meseria de părinte nu se învață la școală și este o provocare continuă. Oricum, e cea mai plăcută dintre provocări.

P.S. Fotografia a fost făcută la serbarea de Crăciun de la grădiniță. Sma dansa pe o piesă hip-hop. 🙂

Sma

 

Parada de 1 Decembrie

Pentru că Arcul de Triumf este în reparații, Parada va fi în fața Parlamentului. 1 decembrieLuni, de la ora 11, 2700 de militari și 280 de vehicule vor trece prin fața tribunei oficiale. TVR va transmite cu două care și 16 camere. Dacă se va zbura, una dintre camere va fi intr-un elicopter al RoAF. Voi comenta Parada împreună cu col. Constantin Spînu, purtătorul de cuvânt al MApN. Este cea de-a cinsprezecea defilare pe care o comentez. Vă aștept deci luni, 1 decembrie, pe TVR1, de la ora 11.

sursa foto: Agerpres

P.S. În 2012, Smaranda a văzut pentru prima dată Parada de 1 decembrie. Avea aproape 3 ani. Fotografia a fost făcută de un amic de la Agerpres. Habar nu aveam de ea. Am găsit-o pe net. 🙂

Cu pasiune

Întotdeauna i-am admirat pe cei care își fac meseria cu multă pasiune. Indiferent dacă este vorba de astronauți, chirurgi, strungari, horticultori, dramul de pasiune face diferența. În ultimele două luni, am ajuns de vreo două ori la Peștera Polovragi. Smarandei îi place mult să meargă prin peșteră, să bea apă dintr-un izvor subteran și să vadă liliecii. Liliacliliac1Ghid este o femeie mărunțică, sprintenă, de profesie inginer geolog. Ea le vorbește turiștilor despre istoria locurilor, despre roci și despre vietățile care trăiesc în peșteră. Nu-i tace gura nicio clipă, însă atunci când ajunge la lilieci, pur și simplu i se modifică vocea și i se dilată pupilele. Turiștii află câte familii de lilieci sunt în peșteră, cum sunt organizate și pot vedea santinelele grupului, mamiferele care asigură flancurile. Unul dintre “paznici” a fost botezat Gipsy (*). Când îl prezintă, femeia își apropie mâinile de el, ca și cum l-ar mângâia. Ne povestește că Gipsy are cam patru-cinci ani și că misiunea lui este să anunțe grupul atunci când vine primăvara. Ne arată doi lilieci mai mici care atârnă foarte aproape de Gipsy și, pe un ton foarte serios, ne spune că sunt aghiotanții lui. Nici nu-ți dai seama cum trece timpul. Realizezi că turul s-a terminat atunci când te trezești din nou la intrare. Femeia este ghid de 7 ani. Face naveta zilnic de la Tg. Jiu și sunt sigur că salariul ei nu este unul de invidiat. Se vede însă că-și iubește meseria. Cu mândrie, mărturisește că are 14 ani în subteran: 7 în mină, 7 în peșteră. Dacă veți ajunge în zona Horezu, nu ezitați să vizitați Peștera Polovragi. Merită să o cunoașteți pe doamnă și să îi întâlniți prietenii!

(*) Gipsy este cel din prima fotografie.

 

Smaranda despre căsnicie

Flori este bona Smarandei de vreo patru ani și jumătate. smaSma o place foarte mult și întâlnirile lor sunt întotdeauna prilej de mare bucurie. Recent, Smaranda a vrut să știe de ce Flori nu are soț.

– De ce nu l-am văzut niciodată pe soțul tău?

– A murit în urmă cu mulți ani, s-a dus în ceruri la Dumnezeu, i-a explicat Flori.

– Aha, dar de ce nu îți iei altul?

– Am și eu o vârstă, nu mai sunt așa de tânără…

– Păi poți să-ți iei unul mai bătrân!

Vezi și: Despre iubire la grădiniță