Tag Archives: Zbor

Turkish Airlines, servicii de “Kakaolu”

M-am întors din Coreea de Sud prin Istanbul. Nu am mai fost așa de norocos ca la plecare. Am avut probleme mari din cauza unor nori de furtună.  După aproape 12 ore de zbor, pe ecranele avionului A330 a apărut Ankara destinație finală. Cu o întârziere considerabilă, căpitanul a anunțat că vom ateriza în capitală din cauza vremii nefavorabile din Istanbul.turkishturkish1 Ulterior, pe ecrane a reaparut aeroportul Ataturk și, după ce am trecut prin nori de 10-11000 de metri, am văzut fulgere și am fost zguduiți zdravăn, am aterizat cu bine la Istanbul. Aici începe “distracția”. Din cauza condițiilor meteo, turcii au anulat multe curse, printre care și cele de București. În aeroport au început să se formeze cozi impresionante de sute de persoane. Am stat inițial la un rând la birourile de tranzit ale Turkish Airlines, acolo unde mă îndrumase un angajat al companiei. După două ore, un tânăr semi-isteric și cu o engleză proastă mi-a spus că trebuie să ies din aeroport, să-mi schimb biletul și să mă cazez la un hotel dat de Turkish. Asta după două ore… Calm, am zis ok și am plecat spre controlul pașapoartelor. Acolo am găsit un rând de peste 1000 de oameni. Am mai stat și aici mai bine de o oră. Coada mergea greu: oameni extenuați care zburaseră foarte multe ore abia mai târau de bagaje, copii de toate vârstele zăceau în cărucioare sau plângeau isteric. Am văzut oameni cu copii care au luat rândul de la capăt, iar la ghișeu au aflat că au nevoie de viză și … așa au mai stat o tură la coada infernală. Prima fotografie este de la ghișeele de la frontieră. După ștampila primită aici, am crezut că am scăpat. M-am înșelat. 777Timp de câteva ore, am mai stat pentru schimbarea biletului și pentru cazare. Ulterior, am mai zăcut în autobuzul de transfer și în recepția unui hotel din Istanbul. Deranjant a fost că nimeni din partea TK nu făcea vreun anunț la stația de amplificare. Informațiile se dădeau din gură-n gură și erau transmise de niște inși în uniformă. Nu de puține ori, indicațiile acestora se băteau cap în cap:” Schimbați biletul la etaj, la ultimul birou”, ” Ce căutați aici? Mergeți vă rog la B15″, “Aaaa, sunteți în tranzit din Coreea de Sud… Nu aici, mergeți la primul etaj.” Și tot așa…După 9 ore de bănănăit prin aeroport, certat cu diverși angajați, executat cozi monumentale, am ajuns în camera unui hotel din Istanbul. Da, cei de la Turkish Airlines au flotă mare și tânără, au cele mai multe destinații din întreaga lume, însă în momente de criză nu sunt decât niște oameni în uniformă, haotici, fără proceduri și fără bun-simț.

Zbor frânt

Autoritățile americane caută în continuare epava avionului pilotat de jurnalistul român Andrei Postelnicu. Aparatul a dispărut acum vreo 4 zile în Atlantic, în apropierea Floridei. Au fost găsite până acum rucsacul cu actele lui Andrei, un bocanc și 3 bucăți din avionul Piper PA-28.

Zborul

Un prieten m-a întrebat care ar fi cea mai intensă experiență trăită ca jurnalist? Niciodată nu am făcut astfel de topuri, nu am încercat să compar senzațiile trăite sau oamenii intervievați. Am fost destul de norocos și am intervievat lideri marcanți, teroriști, am vizitat închisoarea Guantanamo, am auzit armele în mai multe războaie, nu în poligon, am transmis în direct de sub apă, am vorbit în fața camerei în timp ce cădeam cu peste 250 de km/h… Cam cum aș putea să ordonez trăirile? Deși nu pot să fac un top, pot spune cu mâna pe inimă că zborul cu supersonicele este una dintre cele mai…puternice experiențe. Da, asta și catapultarea de pe un portavion: treci de la 0 la 250 de km/h în mai puțin de 3 secunde. Greu de descris, imposibil de uitat. Mai jos găsiți câteva secvențe dintr-un zbor cu bătrânul MIG 21 Lancer. La manșă s-a aflat Cătălin Băhneanu, un foarte bun pilot de acrobație, acum general și comandant al Flotilei 86.

Zborul

Întotdeauna mi-a plăcut să zbor. Meseria m-a purtat pe mai toate continentele. Chiar îmi pare rău că nu am ținut socoteala milelor făcute în cei 17 ani. Prin 2002, un general de aviație mi-a spus că voi zbura cu MiG-ul când își va vedea el ceafa. Habar nu am dacă și-a văzut-o, însă eu am 10 zboruri pe supersonic: MiG 21 Lancer, Eurofighter Typhoon, F16 și JAS 39 Gripen. Da, am fost un fel de stewardesa, dar a meritat. Cea mai mare suprasarcina a fost 7,5 G. Piloții cu care am zburat m-au lăsat să țin manșa și așa am făcut tonouri cu Gripen sau Typhoon. Am fost la fel de norocos și, de vreo 3 ori, am zburat într-un avion Extra pilotat de un amic, George Rotaru. Dacă aș avea timp, tare mi-ar plăcea să-mi iau PPL-ul. Cei care au microbul zborului știu acronimul. 🙂

Galerie foto:

[EasyGallery id=’zbor’]

Lumea văzută de sus

Smaranda a mers pentru prima dată cu avionul. Teoretic, știa destule despre un astfel de drum. Am avut grijă să-i cumpăr mai multe elicoptere și avioane de jucărie decât păpuși. Nici în practică nu au fost probleme. S-a distrat de minune și la decolare și la aterizare. I-au plăcut norii prin care am trecut la un moment dat. Se pare că din primul zbor a reținut doar că  lumea este mult mai mică privită de sus. Acum, pe terasa camerei de hotel, stă și privește oamenii care trec. Cu un aer extrem de serios, îmi spune:

– Tata, de aici și oamenii mari par mici.

Zborul cu Gripen

O prietenă m-a rugat să postez fotografii de la zborul cu JAS 39 Gripen. Mi-am amintit cu mare plăcere de vizita în Suedia. Am fost impresionat de fabrica Gripen, de curățenia din hangare, de punctualitatea celor de acolo. Pilotul cu care am zburat a fost extrem de simpatic. Era foarte emoționat pentru că urma să-i nască soția. Eu eram și mai emoționat pentru că așteptasem 3 ani acel zbor. 🙂

Continue reading